Arhivă

Arhivă pentru martie, 2010

Lev Tolstoi

martie 31st, 2010 admin 1 comentariu

Lev Tolstoi (1828 – 1910)

Lev Tolstoi este unul dintre cei mai renumiți prozatori ruși. Autor a numeroase volume, Lev Tolstoi a devenit cunoscut pe plan internațional odată cu publicarea romanelor sale de lungi dimensiuni „Război și pace” și „Anna Karenina”, romane care descriu cu finețe atmosfera secolului al XIX-lea, înregistrând fidel aspecte sociale, culturale și economice ale societății rusești.

Alături de creația sa impresionantă de romane, Lev Tolstoi a fost recunoscut de istoria literară și ca un important eseist, dramaturg și inovator literar, ceea ce l-a plasat în rândul unora dintre cei mai influenți membri ai aristocrației acelei perioade.

Interpretarea sa literară a învățăturilor religioase l-au făcut, în evoluția sa diacronică, să devină un important susținător al religiei creștin-ortodoxe, fapt accentuat și în paginile propriilor sale lucrări literare.

Ideile sale atipice, despre rezistența nonviolentă, pacifistă, au avut un impresionant impact asupra unor personalități marcante ale secolului următor, precum Gandhi sau Martin Luther King.

Născut pe data de 9 septembrie 1828, la Yasnaya Polyana, într-o veche familie de nobili ruși, Lev Tolstoi a avut acces, încă din copilărie, la o educație aleasă, interacționând cu membri ai înaltei aristocrații rusești.

Ca urmare a morții premature a părinților săi, Lev Tolstoi și cei patru frați ai săi au fost crescuți de rude.

În 1844, Tolstoi a început să studieze dreptul și limbile orientale la Universitatea Kazan, profesorii săi descriindu-l drept un tânăr care nu are nici capacitatea intelectuală, nici răbdarea de a învăța.

Acest fapt, coroborat cu altele, l-a făcut pe Tolstoi să renunțe la studiile sale universitare, întorcându-se pe meleagurile natale și călătorind la Moscova și la Saint-Petersburg.

În 1851, ca urmare a unor pierderi economice la jocurile de noroc, Lev Tolstoi și fratele său mai mare decid că ar fi timpul să se înroleze în armată, acest moment fiind marcat și de debutul scriitoricesc al acestui autor.

Schimbările de viziune care i-au marcat opera acestui scriitor, de la apartenența la o societate privilegiată până la concepția non-violentă și spiritual anarhistă, manifestată spre sfârșitul vieții sale, au fost rezultatul unor călătorii în Europa, întreprinse în anii 1857 și 1860-1861.

Această perioadă a fost marcată în epocă de fuga a numeroși aristocrați din Rusia ca urmare a constrângerilor de ordin politic acut manifestate în acea perioadă.

Călătoriile întreprinse în Europa au avut un impact semnificativ asupra transformării viziunii politice și literare a lui Tolstoi.

Filosofia politică a acestui autor a fost influențată de binecunoscuta operă a lui Victor Hugo, „Mizerabilii”, dar și de ideile anarhistului Pierre-Joseph Proudhon, un intelectual pe care Tolstoi îl caracteriza drept singura persoană capabilă să înțeleagă importanța educației și a presei scrise din acea perioadă.

Pe data de 23 septembrie 1862, Tolstoi s-a căsătorit cu Sophia Andreevna Bers, fiica unui fizician, cu care a avut treisprezece copii. Căsnicia sa a fost una fericită, iar libertatea de care s-a bucurat în această perioadă a vieții sale i-a permis să conceapă capodoperele „Război și pace” și „Anna Karenina”.

Operele sale de ficțiune au încercat să transpună, într-un mod realistic, societatea rusească din care autorul a făcut parte. Impresionantele sale volume descriu aspecte din experiența sa personală, conținând în paginile lor prezentarea unor personaje precum Pierre Bezukhov sau prințul Andrei, personaje create după propria imagine a autorului lor.

„Război și pace” s-a impus, odată cu trecerea timpului, drept unul dintre cele mai impresionante romane ale tuturor timpurilor, prin remarcabila sa unitate și construcție socială, fapt care i-a adus recunoașterea acestui autor până în zilele noastre.

Articol scris de Alexandra Pusca

Următorul articol va continua prezentarea de autori prin identificarea unui alt celebru scriitor rus, Feodor Mihailovici Dostoievski.

20 de romane de dragoste

martie 30th, 2010 admin Comments off

Începând din secolul al XIX-lea, dragostea a devenit, încetul cu încetul, subiectul predilect a numeroase creații epice ale epocii.

20 de romane de dragoste pe care trebuie să le aveți este titlul unui alt pachet promoțional de volume pe care Colțul colecționarului îl propune publicului său de cititori.

Printre titlurile incluse în această selecție figurează: „Adam și Eva”, de Liviu Rebreanu, „Adio”, de Honore de Balzac, „Alteța regală”, de Thomas Mann, „Castelul de nisip”, de Iris Murdoch, „Climate”, de Andre Maurois, „Contesa Cosel”, de Josef Ignacy Kraszewski, „Departe de lumea dezlănțuită”, „Idilă pe un turn” și „Doi ochi albaștri”, de Thomas Hardy, „Donna Alba”, de Gib Mihăescu, „Enigma Otiliei”, de George Călinescu, „Între două țărmuri” și „Piața Washington”, de Henry James, „Iubim”, de Octav Dessila, „Lorelei”, de Ionel Teodoreanu, „Mândrie și prejudecată”, de Jane Austen, „O fată singură; Zăpezile verii”, de Regine Andry, „O primăvară în Italia”, de Emmanuel Robles, „Orașul cu salcâmi – Accidentul”, de Mihail Sebastian și „Pământul”, de Emile Zola.

Roman atipic de dragoste, „Adam și Eva” are ca temă reîncarnarea, credință filosofico-religioasă străveche conform căreia sufletul supraviețuiește morții trupului, reușind să renască într-un alt trup. Lucrarea prezintă povestea tragică a două suflete, care se caută și se reîntregesc pe parcursul a șapte perioade istorice foarte diferite.

„Adio” este un alt roman de dragoste inclus în acest pachet de cărți, care poartă de această dată semnătura unui cunoscut scriitor francez al istoriei literare, Honoré de Balzac. Puteți descoperi cu plăcere în paginile acestui volum o frumoasă poveste de dragoste care vă va cuceri de la primele rânduri.

Carte de tinerețe a lui Thomas Mann, „Alteța regală” ne înfățișează povestea unei mici reședințe princiare dinaintea Primului Război Mondial. „Întâlnim aici un principe, un miliardar american, un șofer, un câine de rasă, o contesă cam nebună, un institutor romantic și o prințesă de factură mai deosebită – toți aceștia îți pot trezi curiozitatea. Mie însumi îmi apare totul atât de nou și de frumos, încât adesea îmi vine să râd de unul singur …”, declara autorul însuși.

„Castelul de nisip” al lui Iris Murdoch descrie atmosfera liniștită, de rutină cotidiană, a familiei lui Bill Mor, profesor englez care trăiește în împrejurimile Londrei alături de soția sa, Nan, și de cei doi copii ai săi. Întâlnirea lui Mor cu pictorița Rain Carter declanșează o intrigă complexă, în care se împletesc sentimente diverse, de dragoste, vinovăție, magie, artă și ambiții politice.

Romanul „Climate” al lui Andre Maurois reprezintă, după cum observa critica literară, o adevărată lecție de educație sentimentală, care își are originea în dubla experiență matrimonială a autorului. Unicitatea acestui volum este asigurată de modul în care cititorul este ghidat prin întortocheatul labirint al sufletului unei femei, pentru ca, ulterior, sufletul bărbatului să facă obiectul unei investigații.

„Contesa Cosel” ne transpune de această dată într-un univers ficțional fascinant, plin de intrigi și mister, care are drept principală temă o frumoasă poveste de iubire.

„Departe de lumea dezlănțuită”, „Idilă pe un turn” (1882) și „Doi ochi albaștri” (1873) sunt trei romane de dragoste care poartă semnătura lui Thomas Hardy, scriitor englez recunoscut prin stilul său inconfundabil, caracterizat de tonul pesimist și ironic.

„Donna Alba” este povestea unei obsesii de ordin erotic. Romanul are ca punct de pornire relația conflictuală dintre Mihai Aspru și Donna Alba. Pasiunea obsesivă a lui Mihai Aspru atinge punctul culminant în momentul în care acesta recurge la o investigație polițistă pentru a o șantaja pe cea pe care o iubește.

Un alt roman de dragoste inclus în această colecție este „Enigma Otiliei”, lucrare de influență balzaciană, care descrie frumoasa poveste de dragoste dintre Felix și Otilia, deși aceasta are un deznodământ trist, iubirea celor doi tineri neputându-se realiza.

„Între două țărmuri” și „Piața Washington” sunt două volume, semnate Henry James, care aduc în prim plan atmosfera fascinantă a sfârșitului de secol al XIX-lea și începutul secolului XX, prezentând două povești de dragoste care vă vor atrage atenția încă de la primele rânduri.

„Lorelei”, roman al iubirii și al trăirii totale prin intermediul ei, descrie povestea tragică a Luciei Novleanu, o tânără cu talent artistic, și a lui Catul Bogdan, scriitor și profesor universitar, prezent în oraș pentru a prezida comisia examenului de bacalaureat.

Alături de aceste romane figurează și celebrul volum al lui Jane Austen, „Mândrie și prejudecată”, o satiră a începutului de secol XIX adusă, după cum declara critica literară a vremii, căsătoriei, standardelor sociale și materiale, bunelor maniere și dragostei pe care înalta societate le pretindea în epocă.

„O fată singură” reprezintă momentul apariției unuia dintre cele mai mari succese editoriale din Franța. Destinul eroinei acestei cărți este similar celui a milioane de femei părăsite, redat cu simplitate și căldură, cu o pătrunzătoare cunoaștere a sufletului feminin.

„Orașul cu salcâmi” este povestea trecerii de la copilărie la maturitate a unei tinere din provincie, de la schimbări fiziologice la cele sentimentale. Romanul prezintă inocent iubirea adolescentină a Adrianei și a lui Gelu, guvernată de un destin trist, care face din acest volum unul al iubirii și regăsirii, dar și al alegerilor pe care oamenii trebuie să le facă de-a lungul vieții, oricât de multă suferință ar stârni acestea.

Debutând cu o descriere a unui stupid accident de tramvai, cartea lui Mihail Sebastian, „Accidentul”, evoluează către descrierea unei povești inedite de dragoste a Norei pentru Paul, bărbat tăcut și introvertit, care suferă din cauza unei iubiri neîmpărtășite pentru Ann, o tânără pictoriță. Dacă va reuși ea să-l salveze sau nu puteți afla parcurgând cu plăcere paginile acestei lucrări.

Ultimul, dar nu cel din urmă roman al acestei colecții, „Pământul”, este volumul unor mari mișcări colective, punct de susținere al boltei ample a istoriei franceze de-a lungul unor decenii tulburi din punct de vedere social. Alături de descrierea dramelor lor personale, personajele acestui roman relatează povestea celui de-al doilea Imperiu, accentuând principalele elemente perturbatoare ale sufletului uman (banii, puterea și plăcerile).

Vă recomandăm cu deosebită plăcere acest set de romane de dragoste ale unor autori români, dar și din afara granițelor țării, scrieri care vă vor fascina cu siguranță.

Articol scris de Alexandra Pusca

Colaborator nou

martie 30th, 2010 admin 1 comentariu

Dragi cititori,

Incepand din luna aprilie, avem un nou colaborator.
El se numeste Pana Eugen, are 22 de ani si este din orasul Bucuresti.
Este pasionat de arta si literatura engleza si a absolvit in urma cu un an Universitatea Bucuresti.

Speram ca aceasta colaborare sa fie de succes.

Dorim sa multumim  tuturor celor care au aplicat la acest post. Selectia a fost grea si va vom retine pe toti in evetualitatea unei viitoare colaborari.
Va multumim.

Categories: Anunturi Tags:

Cărțile copilăriei

martie 29th, 2010 admin Comments off

Cărțile copilăriei este titlul unui pachet promoțional de volume pe care Colțul colecționarului îl pune, în această perioadă, la dispoziția publicului său de cititori.

Printre titlurile care au fost incluse în această ofertă figurează: „Alice’s adventures in Wonderland” („Aventurile lui Alice în Țara Minunilor”), „Comoara din insulă”, „Copiii căpitanului Grant”, „Copiii din țara de gheață”, „Cosette”, „Cuore – inimă de copil”, „Heracles”, „În casa bunicilor”, „La Medeleni”, „Minunata călătorie a lui Nils Holgersson prin Suedia”, „Nuvele și povestiri”, „Povești – Călin Gruia”, „Povestiri de pe Mediterana”, „Povestiri eroice”, „Prichindel”, „Toate pânzele sus”, „Ultimul mohican” și „Vacanța”.

„Aventurile lui Alice în Țara Minunilor”, cunoscută drept „Alice în Țara Minunilor”, reprezintă o lucrare scrisă în anul 1865 de către autorul englez Charles Lutwidge, care descrie aventurile inimaginabile ale unei fetițe pe nume Alice într-o lume fascinantă, populată de iepuri, cărți de joc și alte creaturi de poveste.

„Comoara din insulă” este un alt volum inclus în acest pachet promoțional, care ne poartă într-o lume plină de mister, populată cu personaje atipice, aflate în căutarea unei comori, poveste ale cărei dedesubturi par a fi cunoscute de un copil, Jim Hawkins.

„Copiii căpitanului Grant”, roman reprezentativ al lui Jules Verne, publicat în anul 1868, descrie peripețiile unui grup plecat în căutarea căpitanului de pe nava Britannia, Harry Grant, pierdut pe mare după un naufragiu. Mesajul găsit în burta unui rechin pare a fi singurul indiciu către rezolvarea misterului. Dacă îl vor găsi sau nu pe căpitanul Grant puteți afla răsfoind paginile acestui volum.

„Cosette”, de Victor Hugo este o carte direct relaționată cu binecunoscutul roman „Mizerabilii”, al cărui prim volum descrie la un moment dat și povestea lui Fantine, o fostă lucrătoare de la fabrică, a cărei fetiță, pe nume Cosette, ajunge să fie crescută în mizerie de soții Thenardier, care o foloseau pe fetiță ca servitoare și o puneau să mănânce resturile de mâncare de pe jos. Destinul acesteia este prezentat în detaliu în romanul cu titlu omonim.

„Cuore-inimă de copil”, roman semnat de Edmondo de Amicis, reprezintă o carte a literaturii memorialistice, povestirile incluse în paginile sale fiind structurate pe luni și zile, într-un mod explicativ, această carte fiind dedicată tuturor copiilor de gimnaziu, după cum menționa însuși autorul ei.

„Heracles” reprezintă o carte care aduce în prim plan aventurile pline de suspans ale unui erou al mitologiei grecești, neîntrecut în forță și vitejie, care a reușit, după moartea sa, să devină zeu.

Romanul lui Ionel Teodoreanu, „În casa bunicilor”, reprezintă o scriere memorialistică în care sunt evocate, cu nostalgie și umor, povești din viața naratorului. În întregul său, această lucrare se prezintă sub forma unui mozaic de portrete din rândul cărora se desprinde imaginea bunicului și a bunicii, a părinților și a celor trei frați, printre care se numără însuși povestitorul.

„La Medeleni”, roman structurat în patru volume, descrie povestea familiei Deleanu, autorul insistând asupra prezentării vieții unor copii (Dănuț, Olguța și Monica), trei personaje fascinante ale literaturii lui Ionel Teodoreanu.

Faimoasa ficțiune a Selmei Lagerlof, „Minunata călătorie a lui Nils Holgersson prin Suedia”, prezintă povestea unui băiețel pe nume Nils Holgersson care este transformat în pitic drept pedeapsă pentru răutatea sa față de animalele din gospodăria părinților săi. Fugind împreună cu gâscanul său, Nils se alătură gâștelor sălbatice, în călătoria lor prin provinciile Suediei.

Dedicate copiilor, poveștile lui Călin Gruia, ne poartă în lumea fascinantă a basmelor, a zânelor cu păr bălai, a izvoarelor fermecate și a legendelor de pe meleagurile românești; sau sud-europene în „Povestiri de pe mediterana”, o incursiune fantastică în lumea poveștilor clasice, cu texte originale, inspirate din basmele populare. Ambele cărți sunt recomandate copiilor de orice vârstă, mamelor, bunicilor, unchilor, fraților, surorilor, verilor și tuturor visătorilor.

„Prichindel” este un alt roman dedicat copilăriei, purtând de această dată semnătura unui clasic al literaturii franceze și precursor al literaturii științifico-fantastice, Jules Verne.

„Toate pânzele sus” reprezintă povestea a doi prieteni, românul Anton Lupan, „un domn îmbrăcat în haine străine”, și francezul Vaillant, porniți pe urmele secretelor epavei corabiei L’Esperance.

„Ultimul mohican” este romanul istoric al lui James Fenimore Cooper, publicat pentru prima dată în ianuarie 1826. De o importanță majoră în istoria literaturii engleze, romanul a cunoscut și numeroase critici din cauza stilului literar, a prozei elaborate și de mare întindere. Noi credem că tocmai aceste elemente compoziționale sunt cele care dau farmec acestei scrieri.

Vă recomandăm cu plăcere toate aceste cărți ale copilăriei, garantându-vă că vă vor fascina cu siguranță.

Articol scris de Alexandra Pusca

Oscar Wilde

martie 28th, 2010 admin 1 comentariu

Cunoscut ca Oscar Wilde, Oscar Fingal O’Flahertie Wills Wilde, a fost un scriitor irlandez, poet și estet al epocii în care a trăit. Cunoscătorul mai multor limbi străine, printre care franceza și germana, Oscar Wilde s-a impus în literatură drept un clasic, opera sa devenind cunoscută inițial la Dublin și ulterior la Oxford.

În ceea ce privește pregătirea sa educațională, în perioada 1871-1874, Oscar Wilde a primit o bursă școlară la Colegiul Trinity, din Dublin, unde a avut ocazia de a citi, a analiza și a învăța multe lucruri despre operele unor autori clasici recunoscuți. Tot acesta a fost și locul care i-a oferit lui Oscar Wilde educația universitară de care avea nevoie, prin discursuri intelectuale și subiecte artistice abordate în fiecare săptămână.

Fiu al unor intelectuali de succes din Dublin, după finalizarea studiilor sale universitare, Oscar Wilde și-a schimbat de mai multe ori domiciliul, ocupându-se cu diferite activități literare: a publicat o carte cu poeme, consacrându-și ulterior timpul analizării fenomenului estetic în ansamblul său.

Întorcându-se la Londra, autorul și-a dedicat următorii patru ani din viață activității jurnalistice, făcându-se și mai cunoscut prin stilul său acid, prin cunoștințele multiple din domenii diverse și prin conversația impresionantă.

Pornind de la aceste considerente, Oscar Wilde a devenit curând una dintre cele mai cunoscute personalități ale vremii în care a trăit.

Tot el este și creatorul unei serii de dialoguri și eseuri în care transpar ideile în care credea, dintre acestea desprinzându-se în mod special una singură, și anume, credința sa nestrămutată în supremația artei.

În orice caz, recunoașterea supremă a acestui autor și a contribuției sale literare a fost asigurată prin intermediul primului său roman, cunoscut drept „Portretul lui Dorian Gray”, un roman atipic, fascinant și care ne intrigă în același timp, roman pe care îl puteți citi oricând cu o deosebită plăcere.

La scurt timp după aceasta, Oscar Wilde a devenit un important reprezentant al perioadei victoriene târzii, publicând o serie de satire sociale care continuă să fie interpretate și analizate chiar și în zilele noastre. Una dintre capodoperele literare ale acestui autor a fost și este reprezentată în continuare de binecunoscuta lucrare „The Importance of Being Earnest”.

În ciuda faimei și succesului de care s-a bucurat acest autor, el a fost implicat într-o serie de procese, pe care nu le-a câștigat, din păcate, ajungând să fie arestat și să muncească în folosul comunității timp de doi ani.

Atmosfera din închisoare a fost cea care l-a influențat în redactarea lucrării „De Profundis”, un întunecat contrapunct al filosofiei plăcerii pe care scriitorul o crease anterior arestării sale.

După eliberarea sa din închisoare, Oscar Wilde a plecat pe un feribot către Dieppe, cu gândul de a nu se mai întoarce în Irlanda sau în Marea Britanie.

În Franța a mai redactat și un poem de lungi dimensiuni, care descrie experiențele trăite pe parcursul detenției sale, dar această creație literară nu se poate compara din punctul de vedere al valorii artistice și literare cu lucrările anterioare.

Pe data de 30 noiembrie 1900, la vârsta de numai 46 de ani, Oscar Wilde a murit la Paris, din cauza meningitei, rămânând în istoria literară universală drept un dramaturg, autor de proză de scurte dimensiuni, poet și jurnalist irlandez al perioadei victoriene.

Pentru Wilde, scopul artei a fost acela de a ghida viața, iar pentru ca acest lucru să fie posibil, credea că urmărirea frumuseții și moralității de-a lungul vieții reprezintă singura cale viabilă.

La fel ca tendința observată în paginile operelor sale, scriitorul a încercat să transpună frumusețea pe care a văzut-o în artă în experiențele cotidiene, sub forma unui experiment practic, dar și filosofic în același timp.

Dacă a reușit sau nu, puteți afla descoperind cu plăcere principalele lucrări ale creației sale artistice.

Articol scris de Alexandra Pusca

Următorul articol vă invită să-l (re)descoperim împreună pe Tolstoi și impresionanta sa creație literară.

Legiunea blestematilor, de Sven Hassel

martie 28th, 2010 admin 2 comentarii

Editura: Nemira
Anul publicarii: 1992
Nr. volume: 1
Nr. pagini: 255
Limba: Romana

In primul rand sunt un cititor avid al romanelor de fictiune ce descriu acest razboi. Mi s-a parut interesant sa vad abordarea unui soldat al armatei germane. Primele capitole sunt bune, descriind actele de cruzime comise in inchisorile disciplinare germane.

Legiunea blestematilor reprezinta o carte fantastica, dar in acelasi timp nu e dedicata celor slabi de inger.

Sven Hassel, autorul acestui roman, dovedeste iarasi ca e un maestru in a spune povestile celui de-al doilea razboi mondial, prin prisma unui soldat strain inrolat in Wermacht. Micutul si restul grupului au un simt al umorului uneori exagerat care da o nota lejera, dar in acelasi timp savuroasa lectura, in timp ce sunt descrise unele aspecte dezolante ale razboiului.

Intotdeauna insa am apreciat exploatarea faptelor lui Porta, Batranului, Legionarului si ale lui Sven descriind haosul produs de acestia in lupte de gherila, betii amuzante, raiduri dupa mancare si jocuri de noroc practicate pe front.

Ca orice erou emblematic, regimentul lui Sven, 27 tancuri, ura nazistii, in special pe cei din SS pe care-i articulau de fiecare data, interesant fiind cum a trecut acest aspect de ochiul critic al editorului.

„Nu e un roman obisnuit de război, are calitatea speciala de a fi o relatare exactă nu numai a luptelor armate, dar si de a descrie personalitatile opozante ale indivizilor luptandu-se cu sine insusi pentru a ramine loiali – nu unui sistem îngrozitor – ci unor cunoscuti si pretuiti prieteni” (Chicago Sunday Tribune).

Dezgolita, de Lola Beccaria

martie 28th, 2010 admin Comments off

Erotismul nu poate fi considerat un „apendice al fiinţei umane” afirma insasi autoarea romanului intitulat „Dezgolita”, Lola Beccaria, ci reprezinta totodata si ideea-cheie a aceastuia. Paginile cartii surprind intr-un crescendo natural evolutia pe planul erotic dar si psihologic al identitatii Martinei Iranco, avocata.

Romanul debuteaza cu imaginea micutei de 7 ani care afiseaza imaginea copilului universal, multilateral dezvoltat, precoce dar cu handicapul de a proveni dintr-o familie ordinara. Lovitura de teatru in viata micutei Martina o reprezinta aparitia lui Damian, mentorul si dragostea vietii sale, mai mare decat ea cu 28 de ani.

Originalitatea in abordarea sexualitatii, viziunea nepatata de prejudecati si libertatea sinelui sunt doar cateva din elementele care reprezinta acest roman capabil sa ne educe erosul si sa indeparteze barierele.

Reprezentarea grafica a vietii deloc mediocre al tinerei, apoi a femeii mature Martina Iranco ar fi una unica, cu punct de maxim si de minim intr-un sincron delirant ca urmare a dualitatii intense a sentimentelor descoperite in procesul de autocunoastere…ulterior de raportare la exterior.

William Shakespeare

martie 27th, 2010 admin Comments off

Născut pe data de 26 aprilie 1564, William Shakespeare a reușit încă din copilărie să se remarce prin talentul scriitoricesc desăvârșit, impunându-se curând ca poet și dramaturg englez.

Opera sa este probabli una dintre cele mai impresionante, cunoscând o recunoaștere internațională începută de sute de ani și continuată până în zilele noastre. Piesele sale au fost jucate pe marile scene de teatru din lume, citite și învățate ca lecturi canonice în învățământul liceal și universitar, au fost transpuse în filme, au fost recitate și învățate pe de rost de milioane de cititori, reușind să influențeze un număr impresionant de scriitori din lume.

Acesta a fost deseori considerat drept cel ma mare scriitor al literaturii engleze și un dramaturg desăvârșit, poet național al Marii Britanii.

Din vasta creație artistică și literară a acestui autor, s-au păstrat până în zilele noastre 38 de piese, 154 de sonete, două poeme narative de lungi dimensiuni și alte câteva poeme, deși se crede că numărul lucrărilor sale ar fi fost mai mare decât cel deja cunoscut.

Piesele sale s-au bucurat de un enorm succes, fapt dovedit de numărul impresionant de limbi în care acestea au fost traduse de-a lungul secolelor.

Născut și crescut în zona Stratford-Avon, William Shakespeare s-a căsătorit la vârsta de 18 ani cu Anne Hathaway, cu care a avut trei copii: Susanna și gemenii Hamnet și Judith.

Perioada 1585-1592 a marcat ascensiunea în cariera lui Shakespeare, acesta lucrând ca actor, scriitor și proprietar al unei companii recunoscute în epocă drept „Oamenii lordului Chamberlain”, redenumită ulterior „Oamenii regelui”.

Din păcate, nu există în istoria literară universală foarte multe informații despre viața acestui scriitor, fapt frustrant având în vedere geniul de care a dat dovadă acesta în întreaga sa creație literară.

Au circulat însă numeroase speculații referitoare la aspectul său fizic, la sexualitatea, concepțiile religioase, credințele, valorile și influența altor autori asupra scrierilor sale.

Cea mai mare parte din opera shakespeareiană a fost concepută în perioada 1589-1613, primele sale opere fiind cu preponderență comedii și povestiri, care au fost rafinate, ajungând la o formă de perfecțiune artistică spre sfârșitul secolului al XVI-lea, moment în care s-a declanșat și pasiunea sa pentru redactarea de tragedii, pe care o va continua se pare până în anul 1608.

Unele dintre cele mai apreciate opere ale sale sunt: „Hamlet”, „Macbeath” și „Regele Lear”, a căror construcție literară reușește să uimească și în perioada contemporană nouă.

Spre sfârșitul vieții, Shakespeare s-a reorientat către scrierea de tragico-comedii, cunoscute sub denumirea de „romanțe”.

Multe dintre piesele sale au fost publicate în diferite volume și ediții pe parcursul vieții autorului însuși, dar prima ediție aproape completă a operelor sale dramaturgice a fost publicată abia în anul 1623, ca urmare a eforturilor colective a doi colegi ai lui Shakespeare, de la teatru. Spun „aproape completă” pentru că două dintre piesele sale nu au fost incluse în volum, dovedindu-se ulterior că acestea îi aparțin tot lui Shakespeare.

Autorul a fost unul dintre puținii poeți și dramaturgi care s-au bucurat de respect, recunoaștere națională, dar și în afara granițelor țării, de succes și faimă încă din timpul vieții, deși, prestigiul care îi este astăzi asociat lui Shakespeare a început să își facă apariția abia în secolul al XIX-lea.

Romanticii în special au fost cei care și-au însușit stilul shakespeareian, aclamându-i geniul. În secolul al XX-lea, opera acestui poet și dramaturg englez a fost în mod repetat adoptată și redescoperită, prin intermediul studiilor și analizelor literare concepute, prin munca neostenită de cercetare, dar și prin analiza școlară a tuturor acestor piese, care rămân la fel de populare (sau poate devin din ce în ce mai populare) chiar și astăzi, când sunt în continuare studiate, interpretate și jucate în diverse contexte culturale și politice din toată lumea.

Articol scris de Alexandra Pusca

Oscar Wilde este următorul autor pe care îl veți putea descoperi și analiza în cadrul viitorului articol de pe blog.

Nicolae Iorga, de Barbu Theodorescu

martie 27th, 2010 admin Comments off

Editura: Tineretului
Anul publicarii: 1968
Nr. volume: 1
Nr. pagini: 380
Limba: Romana

Barbu Theodorescu, scriitor, istoric, folclorist şi editor, şi-a dedicat mare parte a activităţii sale exegezei operei savantului Nicolae Iorga (1871-1940) – istoric, scriitor, poet, dramaturg, gazetar, academician – realizând totodată şi una din cele mai reuşite biografii ale acestuia. Fost secretar al profesorului Nicolae Iorga, Barbu Theodorescu s-a autointitulat „iorgolog” şi a manifestat faţă de acest vârf de lance a culturii române, o adâncă preţuire şi recunoştinţă, susţinându-i opiniile atât în timpul vieţii, cât şi după nefericitul asasinat comis în 1940 de către legionari.

Biografia debutează cu o genealogie a familiei istoricului Iorga, creionând apoi drumul vieţii acestuia, de la primii ani ai copilăriei petrecuţi în casa părintească din Botoşani, la anii de şcoală din instituţiile de învăţământ româneşti şi din străinătate, insistând însă asupra activităţii ştiinţifice, culturale şi academice, desfăşurate în capitală, la Vălenii de Munte sau peste hotare. Descrierea anilor de formare permit identificarea elementelor – persoane, lecturi, evenimente – ce au dus la desăvârşirea personalităţii lui Iorga, la conturarea unor concepţii istorico-politice marcate de idei naţionaliste moderate ce promovau crearea unei culturi româneşti autentice, care să fie expresie a sufletului poporului român.

Sunt redate activităţile desfăşurate de Iorga la conducerea „Sămănătorului” sau ca preşedinte al Ligii Culturale, dar şi ca ambasador al culturii române peste hotare, rol pe care şi l-a asumat cu succes. De altfel, relevantă este în acest sens, remarca unui delegat al unei ţări culturale la congresul bibliotecarilor de la Paris, în 1923: „Dacă ţara mea ar avea într-un secol un om ca dl. Iorga, n-aş avea nici o grijă pentru viitorul ei”. Redarea unor astfel de momente din viaţa savantului este îmbinată cu descrierea muncii asidue depuse în crearea unei opere ce va cuprinde 1250 de cărţi şi peste 25000 de articole.

Centrul de greutate al lucrării vizează totuşi secţiunile în care Barbu Theodorescu punctează principalele elemente ale concepţiei istorice şi politice iorghiste, ale principiilor exprimate de Iorga în calitatea sa de istoric literar, dramaturg şi poet. Aceste aspecte apar ca o încercare de clarificare a unor concepţii naţionaliste contestate, uneori cu duritate, de cei ce au polemizat cu Iorga, de cele mai multe ori, pe căi literare.

Deşi elaborată cu o anumită doză de subiectivitate, lăsând neabordate aspecte mai puţin luminoase ale vieţii şi activităţii savantului, lucrarea de faţă poate constitui o adevărată piatră de temelie pentru cei ce doresc să pătrundă în decorul sfârşitului de secol XIX – început de secol XX, perioadă în care Nicolae Iorga a reprezentat o figură marcantă a culturii române.

Articol scris de Anca Filipovici

Jane Eyre, de Charlotte Bronte

martie 27th, 2010 admin Comments off

Editura: Minerva
Anul publicarii: 1970
Nr. volume: 2
Nr. pagini: 336 366
Limba: Romana

Charlotte Bronte este una dintre figurile importante ale epocii victoriene. Contemporana cu Dickens si Tackeray, desi nu scrie opere de aceiasi amploare, reuseste sa isi afirme valoarea prin ideile pe care le exprima intr-o maniera indirecta. Pentru a evita considerarea romanelor sale ca fiind literatura facila, romantata asa cum era tendinta in ceea ce priveste proza feminina, Charlotte Bronte va publica sub pseudonimul Currer Bell. In aceeasi maniera au procedat si surorile sale, Anne si Emily.

Prima lucrare publicata este culegerea de poeme aparuta in anul 1846 sub numele de „Poezii”, scrisa in colaborare cu Anne si Emily Bronte. Jane Eyre apare in 1847, iar „Shirley” publicata in 1849, in timp ce primul sau roman „Profesorul”, refuzat de publicisti, ii va fi publicat postum. Toate romanele sale sunt inspirate din propria experienta, destul de redusa avand in vedere faptul ca nu si-a parasit teritoriul natal decat de foarte putine ori, pentru perioade relativ scurte.

Romanul Jane Eyre este povestea captivanta a unei orfane careia viata, initial cruda cu ea, ii va oferi la final fericirea prin materializarea povestii de dragoste pe care o traieste.

Evenimentele care duc la formarea personalitatii eroinei sunt redate cu acuratete inca din copilaria acesteia cand Jane resimte din plin efectele conditiei sale sociale: „[...] cele mai vechi amintiri din existenta mea includeau asemenea aluzii. Aceste reprosuri legate de dependenta mea devenisera un refren monoton si neclar in urechile mele -foarte dureros si zdrobitor[...]“.

Sentimentul inadaptarii este resimtit acut „eram in totala disonanta cu Gateshead Hall, nu semanam cu nimeni de acolo, nu aveam nimic care sa se armonizeze cu doamna Reed, cu odraslele ei sau cu servitorii preferati.”

Aceasta constientizare va provoca revolta copilului care realizeaza ca este nedreptatit si va duce la indepartarea ei de Gateshead Hall, introducand-o in universul de la Lowood. Ce este demn de remarcat in ceea ce priveste aceasta parte a povestirii este apropierea de proza lui Dickens prin modul de redare a evenimentelor din perspectiva copilului implicat si nu a unui narator obiectiv sau matur. Sunt accentuate astfel sentimentele descrise, dar si efectul lor in formarea caracterului personajului, Jane Eyre fiind in fond un Bildungsroman. Conditiile de la Lowood nu par a fi o imbunatatire a vietii eroinei, dar, de abia aici, infometata si insingurata, va cunoaste prietenia alaturi de Helen Burns si admiratia fata de directoare, domnisoara Temple. Exista opinii care sustin ca descrierea Lowood-ului ar fi inspirata din anii petrecuti de autoare la scoala din Cowan Bridge.

Relatia dintre Jane si angajatorul ei, Edward Rochester poate fi lecturata ca o frumoasa si romantica poveste de dragoste fara a analiza in profunzime implicatiile scenelor descrise. Din acest punct de vedere romanul este accesibil oricarei categorii de cititori, insa nu trebuie sa ignoram ceea ce autoarea exprima in mod mai mult sau mai putin evident. Putem observa interventia ei pe doua planuri, ambele vizand pozitia femeii in societate. Pe de o parte, Jane, inferioara din punct de vedere social domnului Rochester, isi afirma fatis egalitatea cu acesta, ignorand conventiile sociale si aparand drepturile femeilor sarace de a avea sentimente la fel de nobile si de puternice ca ale femeilor din clasele superioare: „-Credeti ca daca sunt saraca, neinsemnata, urata si marunta, nu am un suflet si o inima? -Va inselati! Am tot atata suflet cat si dumneavoastra si-o inima la fel de plina![...] Nu va vorbesc acum prin mijlocirea obiceiurilor, conventiilor, nici macar a carnii supuse mortii-spiritul meu este cel ce se adreseaza spiritului dumneavoastra, la fel cum amandoua ar fi trecut dincolo de mormant si am sta la picioarele lui Dumnezeu, egali-asa cum si suntem. „Pe de alta parte, eroina romanului este o femeie care ia decizii independent de vointa unui barbat: „[...]sunt o fiinta umana libera, cu o vointa la fel de libera”. Afirmatiile personajului sunt puse in practica cu o hotarare de nestramutat: Jane renunta la barbatul iubit pentru a-si salva onoarea, desi este o fiinta singura pe lume: „Cui ,in lumea asta mare, ii pasa de tine? Cine se va simti jignit de ceea ce faci? Dar raspunsul veni indaratnic: „Mie imi pasa de mine. Cu cat sunt mai singura si mai lipsita de prieteni si de sprijin, cu atat ma voi respecta mai mult.”

Finalul romanului este unul de basm: cei doi indragostiti se casatoresc si traiesc fericiti pana la adanci batraneti. Ultimul capitol incepe cu o adresare directa care reafirma independenta de decizie a femeii: „-Cititorule, m-am casatorit cu el.”

Jane Eyre este un roman capabil sa satisfaca gusturile oricarui cititor. Exprimarea simpla, neafectata il fac usor de parcurs fara a diminua profunzimea ideilor expuse. Dupa o astfel de lectura nu poti sa te simti decat incantat si multumit.

Articol scris de Covlea Mihaela

Barbatii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus, de John Gray

martie 27th, 2010 admin Comments off

Editura: Vremea
Anul publicarii: 1998
Nr. volume: 1
Nr. pagini: 220
Limba: Romana

Ati auzit pe cineva spunand vreodata: „Nu le inteleg nicicum pe femei…” sau: „Nu mai inteleg ce vor barbatii…”? Ei bine, barbatii si femeile sunt diferiti nu numai prin fizic, ci si prin modul de a gandi, prin interesele pe care le au, prin activitatile si preocuparile lor – acest lucru este evident in viata noastra de zi cu zi. Diferentele dintre ei ar trebui sa fie usor de sesizat, insa daca ati citit vreodata o carte in care eroii sau eroinele nu pareau foarte veridici, veti intelege de ce este o adevarata provocare sa surprinzi exact esenta diferentelor dintre barbati si femei. Masculinitatea implica mai mult decat niste muschi bine lucrati si o meserie care sa implice pericole, in timp ce feminitatea inseamna mai mult decat asortarea garderobei si lenjerii fine din dantela. Diferentele constau in aspecte ale personalitatii, continuand cu feluri diferite de a interpreta lumea si realitatea inconjuratoare. Deci, cum putem sti care sunt principalele caracteristici care ii diferentiaza pe barbati de femei si invers? Cum putem sti ce gandesc unii si ceilalti?

In cartea sa Barbatii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus, psihoterapeutul John Gray exploreaza diferentele fundamentale dintre sexe. El isi cladeste ideile pe baza unei metafore prin care barbatii si femeile sunt descendentii a doua rase diferite care au venit de pe doua planete diferite.

Secretul consta in intelegerea, respectarea si adaptarea la particularitatile celor doua culturi, adica, de fapt, la fel cum cineva ar proceda cand ar comunica cu cineva care vorbeste alta limba. Nici unul dintre sexe nu e mai rau sau mai bun, ci doar diferit.

In capitolele de inceput, Gray defineste si descrie diferentele principale. Barbatii si femeile proceseaza informatia in moduri distincte, in special in conditii de stres. Fiecare din ei au metodele lor de a infrunta provocarile si fiecare are un set unic de nevoi pentru a atinge un echilibru emotional, mai ales intr-o relatie intima, de dragoste. Capitolele urmatoare exploreaza strategiile pentru crearea si mentinerea armoniei, dar permitand in acelasi timp fiecaruia sa isi pastreze individualitatea.

Fiecare capitol combina metafore si comentarii cu exemple din viata reala, care fac fiecare punct de vedere mai usor de inteles. Pagina cu pagina, suntem introdusi in motivatia interna ce sta in spatele multor comportamente stereotipice ale barbatilor si femeilor. Aceasta nu este totusi o carte psihologica; John Gray a scris o carte accesibila oricui doreste sa se auto-instruiasca. Scrierile sale se citesc usor; doar din cand in cand se repeta informatia, ca un fel de concluzie, insa numai cu scopul de a sublina si rezuma ideile importante.

John Gray are darul de a face comportamentele barbatilor si femeilor mai putin misterioase si mai inteligibile.

Din punct de vedere scriitoricesc, aceasta analiza la un nivel atat de detaliat permite capturarea esentei masculine si feminine fara a fi nevoie sa se recurga la stilul caricatural. Pe langa aceasta carte, Gray a mai scris de asemenea cateva volume care analizeaza Marte si Venus in dragoste, la locul de munca sau la intalniri romatice – toate acestea dezvoltand tema diferentelor dintre barbati si femei, dar in situatii mult mai specifice. Fiecare din aceste carti sunt o sursa valoroasa de informatii pentru cei ce doresc sa inteleaga in profunzime barbatii si femeile.

Articol scris de Ramona Morea

Jules Verne

martie 26th, 2010 admin 1 comentariu

Pionier al literaturii științifico-fantastice, creațiile literare ale lui Jules Verne au revoluționat stilul narativ al secolului al XIX-lea, reprezentând o inovație prin temele abordate, prin vizualizarea viitorului pe parcursul lungilor călătorii în spațiu, în zone virgine ale Terrei sau în adâncurile mărilor și oceanelor.

Toate aceste elemente compoziționale au fost cele care l-au ajutat pe acest scriitor francez să se facă cunoscut. Succesul său a fost garantat odată cu publicarea primelor sale romane: „Călătorie în jurul Pământului” (1864), „De pe Pământ până la Lună” (1865), „20000 de leghe sub mări” (1869-1870), „Călătorie în jurul Pământului în 80 de zile” (1873) și „Misterioasa insulă” (1875).

Jules Verne a scris despre toate elementele constitutive ale mediului înconjurător, motivele și temele predilecte din cadrul operelor sale fiind călătoria în spațiu, aer și apă, cu mijloace de transport care nici măcar nu existau în perioada contemporană autorului.

Talentul său scriitoricesc, modul de transpunere a poveștilor și stilul său narativ nu sunt însă singurele componente care au reușit să îl facă celebru pe acest autor, ci, ceea ce surprinde cu adevărat în cadrul operelor sale este de fapt vizunea acestui autor asupra principalelor invenții științifice care au fost create la un interval considerabil de timp după ce Jules Verne își redactase deja opera.

Cum a știut acesta de existența unor astfel de invenții? Cum de a ajuns să și le imagineze acesta în scrierile sale? Au servit scrierile sale ca punct de pornire pentru oamenii de știință care au trăit după această perioadă? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care nu s-a găsit răspuns nici până în zilele noastre.

Un lucru este însă cert și anume faptul că Jules Verne a reprezentat și reprezintă în continuare un inovator și un pionier al unui stil literar inconfundabil și fascinant până în perioada contemporană nouă.

El a scris despre călătoriile în aer, în apă și în spațiu înainte ca avioanele, dirijabilele sau submarinele să fi fost inventate. Acest scriitor a ajuns să imagineze călătorii în spațiu într-o perioadă în care nici nu se putea imagina ca așa ceva să devină vreodată realitate, un fapt dovedit științific și practic.

Pornind de la aceste aspecte care îi caracterizează opera, Jules Verne a fost deseori considerat „Părintele genului SF”, numele său figurând alături de cel al unor alți autori precum H. G. Wells.

Publicarea și comercializarea internațională a scrierilor sale l-a situat pe acest autor pe locul al doilea în lume, după Agatha Christie din punctul de vedere al traducerilor făcute cărților sale.

Născut în orașul Nantes, din vestul Franței, fiind cel mai mare dintre cei cinci copii ai familiei, Jules Verne și-a petrecut copilăria acasă, cu părinții săi, petrecându-și vacanțele în zona râului Loire.

Copil fiind, Jules Verne a făcut o adevărată pasiune pentru călătorii și explorări ale spațiului înconjurător, pasiune transpusă ulterior în paginile cărților sale de aventuri și science fiction.

La vârsta de numai doisprezece ani s-a urcat clandestin la bordul unui vapor care pleca spre India. Fiind prins și aspre pedepsit de tatăl său pentru ceea ce a făcut, Jules Verne a declarat „De acum înainte voi călători numai în propria mea imaginație”.

După finalizarea studiilor sale liceale, Jules Verne a mers la Paris cu gândul de a studia Dreptul. Începând însă din 1848, latura artistică și-a făcut simțită prezența în tânărul Jules Verne care a început să scrie piese de operetă, sub influența prietenului său, Michel Carré.

Timp de mai mulți ani atenția sa a fost divizată între muncă și teatru, dar succesul câtorva dintre piesele sale i-au oferit o imagine mai bună asupra talentului său ca scriitor de opere de ficțiune.

După o tumultoasă activitate ca scriitor, Jules Verne s-a stins din viață la vârsta de 77 de ani, trupul său fiind înmormântat în cimitirul La Madeleine din Amiens.

Articol scris de Alexandra Pusca

În articolul următor vă propun să redescoperim împreună un alt autor, unul dintre cei mai mari dramaturgi, un clasic ale cărui opere au fost traduse, publicate și comercializate peste tot în lume: W. Shakespeare.

Adela, de G.Ibraileanu

martie 26th, 2010 admin 1 comentariu

Editura: ESPLA
Anul publicarii: 1959
Nr. volume: 1
Nr. pagini: 185
Limba: Romana

G.Ibraileanu a fost un critic literar deosebit, glorios pentru acele vremuri, la inceput de secol XX. A scris opere istorice, critici literare, romane, aforisme.

Adela este insasi senzualitate, putin asteptata de la un spirit critic precum Ibraileanu.

Este un roman de dragoste, intruchipand dragostea unui barbat de patruzeci de ani, ce nu isi accepta varsta biologica, fiind depasit de situatia etatii lui si complexat din acest motiv. Este vorba de Emil Codrescu.

Actiunea romanului are loc intr-un cadru fascinant de secol XIX, unde Adela, o veche cunostinta a distinsului Domn Codrescu, il revede pe acesta dupa trei ani in care viata ei avusese parte de tulburari sentimentale, se casatorise, apoi divortase.

„Nu iubesc si nu vreau sa o iubesc pe Adela” sunt spusele acestui personaj.

Un gand ce nu-i va da pace lui Codrescu, el indragostindu-se nebuneste de fata, din momentul in care a revazut-o. Oricat a incercat sa lupte cu sentimentul care il coplesea, nu reuseste, nestiind nici sa si-l explice, nici sa lupte impotriva lui.

Este romanul unei vacante, romanul unei emotii, al unei lupte interioare cu gandul, cu ceasul biologic, o drama interioara pana la urma.Dar si dovada ca din dragoste trebuie sa te sacrifici. Mai ales atunci cand esti nevoit sa renunti la persoana iubita.

De multe ori ajungi sa te intrebi, ca cititor, daca scriitorii au trait acele povesti de dragoste pe care le-au asternut pe hartie, opere pe care le citesti fascinat si descoperi in tine insuti un sensibil. De altfel capabil sa traiasca aceleasi pasiuni sub o forma sau alta si chiar inzecit.

Ferice de cei ce au darul cuvantului, cuvantul face istoria.

Articol scris de Georgeta Tudorache

Bratul Andromedei

martie 26th, 2010 admin 1 comentariu

Editura: Scrisul romanesc
Anul publicarii: 1974
Nr. volume: 1
Nr. pagini:172
Limba: Romana

Aparut in anul 1930, Bratul Andromedei este primul roman al lui Gib. I. Mihaescu. Este o creatie izvorata chiar din experienta de viata a autorului consumata in perioada sederii sale la Dragasani. Gib. I. Mihaescu trece pragul nuvelisticii si isi incearca pentru intaia data talentul epic de romancier in Bratul Andromedei, o „marturisire deghizata”, asa cum a fost numita de critici, a propriei existente traite in oraselul de pe malul Oltului.

Andrei Lazar, eroul principal al romanului este un profesor de astronomie la un liceu local, un visator, a carui pasiune pentru realizarea unui „perpetuum mobile” se transforma in obsesie. Intre posibil si imposibil, intre dorinta de a realiza o masina a timpului si cultul sau pentru stiinta, profesorul traieste concomitent o noua pasiune. Numele sau este Zina Cornoiu, sotia unui viitor ministru. Cele doua pasiuni se intrapatrund, iar Zina Cornoiu incepe s-o subordoneze si s-o cuprinda pe prima. Masina timpului devine un soi de ofranda ce trebuie adusa femeii dorite.

Doamna Cornoiu, in jurul careia se invart toate personajele masculine ale cartii, Andrei Lazar, Grigore Nedan si Nae Inelescu, pare sa ii acorde o oarecare familiaritate inadaptatului Andrei. Zina vine sa ii vada aparatul, care, desi pana atunci functionase, se poticneste. D-na Zina Cornoiu e convinsa ca profesorul e mai degraba un biet nebun decat un vizionar si un inventator. De aici si pana la distrugerea totala a personajului principal mai e un singur pas.

O statie de gara in Pitesti, Nae Inelescu, „flecarul si curtezanul de profesie” alaturi de Zina Cornoiu, „Andromeda”, o intreaga constelatie pentru astronomul visator, dar deloc greu de cucerit pentru celalalt.

Esecul erotic il determina pe Andrei Lazar sa faca gestul suprem al disperarii: sinuciderea.

Un roman de inceput, cu reale calitati de literatura psihologica, deopotriva viu si pasionant dar si tulburator, contureaza un personaj rar, de o naiva poezie, complicat si totusi atat de simplu prin modul in care reuseste sa-l puna in pagina Gib. I. Mihaescu.

Articol scris de Elena Alexi

Discursuri parlamentare, de Nicolae Iorga

martie 26th, 2010 admin Comments off

Editura: Politica
Anul publicarii: 1981
Nr. volume: 1
Nr. pagini: 370
Limba: Romana

Pentru locuitorii contemporani ai cetății, infuzați de un spectacol politic burlesc în care discursul și mesajul sunt transformate și exagerate prin grotesc, volumul Discursuri parlamentare, publicat de Editura Politică în 1981 oferă cititorului o dublă lecție, de oratorie și istorie a ideilor.

Pledoaria constantă în favoarea unei viziuni organice a istoriei și a unui naționalism cultural care înglobează elementele de rasă, limbă și teritoriu, împreună cu abilitatea de a transmite aceste mesaje publicului, situează evaluările trecute și prezente ale istoricului și politicianului Nicolae Iorga în aria dezbaterilor asupra caracterului modernității românești.

Înfățișate posterității cu o serie de antonimii, mai ales atunci când se încearcă o punere în balanță a rezultatelor cercetării cu clișeele sentimentale atât de bine sedimentate în conștiința generațiilor, ideile politice ale lui Nicolae Iorga transmise și prin intermediul discursurilor parlamentare nu trebuie analizate în afara contextului istoric care le-a generat.

Reconstrucția națională în interiorul noilor granițe de la începutul sec. al XX-lea a oferit posibilitatea unei „re-inventări” naționale, generând în același timp o serie de crize sociale și politice. Multe din ideile care au animat activitatea naționaliștilor culturali de la sfârșitul sec. al IX-lea și începutul sec. al XX-lea au avut adânci nuanțe conservatoare, discursurile politice ale lui Iorga situându-se și ele în aria deconstrucției miturilor modernizatoare și progresive. Într-o anumită măsură, lupta naționalistă a lui Iorga vine în susținerea sfatului dat de Clausewitz care considera că cel care câștigă bătălia principală, câștigă și războiul, Iorga considerând că istoria oricărei națiune nu poate fi înțeleasă decât în cadrul istoriei universale. Conceptele sale asupra istoriei au generat ideea că un naționalist trebuie sa fie conștient de faptul că națiunea sa este un produs al istoriei și că istoria are caracteristici permanente și manifestări organice.

Activitatea politică a lui Iorga nu era concepută ca parte complementară a activității științifice ci ca o obligație permanentă a istoricului. Implicarea in viața politică l-a făcut un participant activ la dezbaterile asupra viitorului României mai ales începând cu anul 1907. Discursurile sale parlamentare vorbesc foarte mult și despre experiența sa ca individ integrat unei comunități naționale, acțiunile sale politice fiind acelea ale unui om cu o puternică identitate spirituală și cu un crez etic caracterizat mai degrabă printr-un simț practic, aplicat unei realități prin care înțelege atât trecutul cât și prezentul, decât printr-o filozofie speculativă și abstractă care pendulează între pesimism și optimism.

Articol scris de Madalina Luciana Ghitac