Arhivă

Arhivă pentru mai, 2010

Jonathan Swift

mai 31st, 2010 admin Comments off

Jonathan Swift este un autor de origine irlandeză și engleză, născut pe data de 30 noiembrie 1667.

Acesta s-a impus rapid în istoria literară ca autor de satire, eseuri și pamflete politice.

În același timp, autorul s-a remarcat și prin intermediul poeziilor sale pe care le-a compus în perioada în care era cleric în cadrul Catedralei St. Patrick din Dublin.

Scriitorul este renumit în istoria literară universală prin intermediul lucrărilor sale: „Gulliver’s travels”, „A modest proposal”, „A journal to Stella”, „Drapier’s letters”, „The battle of the books”, „An argument against abolishing christianity” și „A tale of a tub”.

Ca urmare a publicării acestor lucrări, Jonathan Swift a ajuns să fie cunoscut drept unul dintre cei mai importanți autori de satire scrise în limba engleză, fiind mai puțin cunoscută creația sa în versuri.

Inițial, acest scriitor a luat decizia de a-și publica lucrările sub pseudonim, începând să le semneze cu numele său real abia spre sfârșitul carierei sale literare.

Printre pseudonimele utilizate de către acesta se numără: Lemuel Gulliver, Isaac Bickerstaff, M.B.Drapier.

Jonathan Swift a devenit cu adevărat cunoscut și apreciat de critica literară abia în momentul publicării celor două stiluri de satire compuse de către autor: cea inspirată de Horatiu și cea inspirată de Juvenalian.

Autorul a fost cel de-al doilea copil, și unicul fiu, al cuplului Jonathan Swift și soția acestuia, Abigail Erick.

Tatăl său era de origine irlandeză, iar mama sa își avea rădăcinile în Anglia.

Din păcate nu se cunosc foarte multe informații din perioada când Jonathan Swift era copil și nici din perioada tinereții sale. Iar informațiile care ne-au parvenit până în acest moment sunt obscure, contradictorii și deseori confuze.

După moartea tatălui autorului, se crede că mama sa a luat decizia de a se întoarce pe meleagurile natale, lăsându-l pe tânărul Jonathan Swift în grija familiei tatălui său.

Godwin, unchiul acestuia, a luat hotărârea de a-l trimite pe Swift, împreună cu unul dintre verișorii săi la Colegiul Kilkenny.

În anul 1682, Jonathan Swift a urmat cursurile Universității din Dublin, obținând prima sa diplomă de licență.

Acesta era student la masterat în perioada în care conflictele politice declanșate în Irlanda l-au forțat să plece în Anglia, în anul 1688, unde mama sa l-a ajutat să obțină un post de secretar și asistent personal al lui Sir William Temple la Moor Park, din Farnham.

Din cauza unor probleme de sănătate, Swift l-a părăsit pe Temple în anul 1690, reîntorcându-se la Moor Park abia un an mai târziu.

În anul 1692, autorul și-a luat și diploma de masterat, ca urmare a studierii sale în cadrul Colegiului Hertford, din Oxford.

Pe data de 27 ianuarie 1699, Temple a încetat din viață.

Jonathan Swift a continuat să stea în Anglia pentru o periodă cu scopul de a finaliza memoriile lui Temple. Autorul spera să se impună în istoria literară engleză, dar, cu toate acestea, opera acestuia a fost vehement criticată de către familia lui Temple care îl acuza pe scriitor că a dezvăluit prea multe intimități ale acestuia.

În luna februarie a anului 1702, Jonathan Swift a primit și titlul de doctor în teologie din partea Colegiului Trinity din Dublin.

Jonathan Swift a fost un autor prolific, care a reușit până la urmă să se impună în special prin intermediul satirelor sale care au avut ca principală sursă de inspirație societatea contemporană autorului însuși.

Articol scris de Alexandra Pusca

Următorul articol vă va aduce în prim plan un alt autor de origine engleză a cărui creație literară vă va fascina cu siguranță. Despre cine este vorba veți putea afla abia în viitorul articol de pe blog.

Raymond Chandler

mai 30th, 2010 admin Comments off

Născut pe data de 23 iulie 1888, Raymond Chandler s-a impus rapid ca o figură marcantă a istoriei literare universale.

Opera care i-a adus celebritatea acestui autor de origine anglo-americană a fost reprezentată de romanele sale pe de o parte și de piesele pe care acsta le-a regizat pe de altă parte.

Piesele sale au avut ca sursă de inspirație poveștile moderne cu detectivi privați.

Chandler s-a născut în Chicago, Illinois, în anul 1888.

Cu toate acestea, autorul s-a mutat împreună cu mama sa în Marea Britanie, în anul 1900, ca urmare a despărțirii părinților săi.

Viața celor doi (el și mama sa de origine irlandeză) a fost susținută financiar de către unchiul autorului, care era un avocat de succes în perioada contemporană lui Raymond Chandler.

În anul 1900, după ce a urmat cursurile unei școli locale din Upper Norwood, Chandler a urmat specializarea studii clasice din cadrul Colegiului Dulwich din Londra.

Din păcate, autorul nu a urmat studii universitare, preferând să își petreacă timpul la Paris și Munich.

În anul 1907, acesta a primit cetățenia britanică, fiind angajat timp de un an pe un post important.

Aceasta este perioada în care a fost publicat și primul său poem.

La scurt timp după publicarea acestui poem, Chandler a luat decizia de a-și da demisia, spre uimirea familiei sale. El s-a angajat ulterior ca reporter pentru ziarele Daily Express și Bristol Western Gazette.

În ciuda muncii sale, profesia de jurnalist nu i-a adus succesul pe care autorul și l-ar fi dorit.

În anul 1912, Raymond Chandler a împrumutat bani de la unchiul său și s-a întors în America de Nord, stabilindu-se în Los Angeles împreună cu mama sa, în anul 1913.

După încheierea războiului, autorul s-a reîntors la Los Angeles, unde a cunoscut-o pe Cissy Pascal.

Cissy a divorțat amiabil de soțul ei Julian pentru a putea fi împreună cu Raymond Chandler. Cu toate acestea, mama autorului nu a fost de acord cu această relație.

Timp de patru ani Chandler a trebuit să le întrețină pe mama sa și pe Cissy. După moartea mamei lui, Florence Chandler, pe data de 26 septembrie 1923, autorul a fost liber să se căsătorească cu cea pe care o iubea, nunta lor având loc pe data de 6 februarie 1924.

Abia în anul 1932, autorul a devenit vicepreședintele sindicatului Dabney Oil, fiind foarte bine plătit. Cu toate acestea, tendințele sale sinucigașe, alcoolismul și absenteismul l-au adus în situația de a fi concediat un an mai târziu.

Pentru a câștiga bani din creațiile sale literare, Chandler a luat decizia de a scrie niște povestiri care au fost publicate în reviste ale vremii. Dintre acestea se remarcă „Blackmailers don’t shoot”, scriere care a fost publicată în anul 1933 în revista Black Mask.

Primul roman al acestui autor, denumit „The big sleep” a fost publicat abia în anul 1939, dar i-a adus foarte repede recunoașterea ca autor. Succesul său literar a fost la scurt timp urmat de succesul său ca regizor la Hollywood.

În anul 1954, soția sa a încetat din viață, după o lungă perioadă de suferință, aceasta fiind perioada în care Chandler scria „The long goodbye”.

Singurătatea pe care autorul a resimțit-o acut în această perioadă l-a făcut pe acesta să își schimbe stilul scriitoricesc, în unul preponderent depresiv.

În anul 1955, Raymond Chandler a încercat să se sinucidă. După o perioadă petrecută în Marea Britanie, scriitorul și-a obținut cetățenia americană, acesta reîntorcându-se la Jolla, unde a și murit.

Trupul său a fost înmormântat în cimitirul Mount Hope, San Diego, California, în ciuda faptului că autorul își dorea să fie incinerat și înmormântat alături de soția sa.

Articol scris de Alexandra Pusca

Un alt autor de origine britanică vă va încânta în viitorul articol. Pentru a afla despre cine este vorba vă invităm să citiți următorul articol de pe blog.

John Galsworthy

mai 29th, 2010 admin Comments off

Născut pe data de 14 august 1867, John Galsworthy a fost un cunoscut romancier și dramaturg englez.

Printre cele mai cunoscute lucrări ale acestui autor se numără „The Forsyte Saga” (1906-1921) și continuarea acestei serii, „A modern comedy” și „End of the chapter”.

Apreciat fiind încă din vremea contemporană lui, John Galsworthy a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1932.

John Galsworthy s-a născut în Kingston Hill, Surrey, fiind fiul lui John și al lui Blanche Bailey Galsworthy, o familie înstărită din Marea Britanie.

În ceea ce privește educația sa, John Galsworthy a urmat cursurile unor faimoase instituții de învățământ din Harrow și New College, din Oxford.

Deși nu a dorit să urmeze cursurile Facultății de Drept, John Galsworthy a preluat afacerile familiei sale. În una dintre călătoriile sale, autorul l-a cunoscut pe Joseph Conrad, cu care acesta s-a împrietenit foarte repede.

În anul 1895, John Galsworthy s-a implicat într-o relație cu Ada Nemesis Pearson Cooper, soția lui Arthur Galsworthy, unul dintre verii săi.

După divorțul acesteia, zece ani mai târziu, cuplul s-a căsătorit pe data de 23 septembrie 1905, aceștia rămânând împreună până la moartea acestuia în anul 1933.

După o perioadă petrecută la ferma Wingstone, din satul Manaton din Dartmoor, Devon.

În anul 1908, autorul a luat decizia de a construi prima casă a familiei sale, aceasta fiind locuința lor până în anul 1923.

Prima lucrare a acestui autor, intitulată „From the four winds”, a fost publicată în anul 1897, conținând în paginile sale o colecție de scurte povestiri.

Aceste povestiri, împreună cu alte câteva lucrări ale aceluiași autor au fost publicate sub pseudonimul John Sinjohn.

Abia în anul 1904, John Galsworthy a luat decizia de a publica volumul „The Island Pharisees”, aceasta fiind prima operă care a fost publicată sub numele real al acestui scriitor.

Prima sa piesă dramaturgică, „The Silver Box”, publicată în anul 1906, a devenit un real succes, fiind la scurt timp după apariția sa urmată de o altă piesă, cunoscută sub denumirea de „The man of the property”, primul volum al trilogiei Forsyte Saga.

În ciuda faptului că autorul a continuat să scrie atât romane, cât și piese de teatru, cu toate acestea, piesele sale dramaturgice s-au bucurat de mai mult succes decât creațiile sale epice.

Conținutul tematic al creațiilor sale dramaturgice este similar cu cel al unui alt autor al acelei perioade, George Bernard Shaw, piesele sale făcând referire la ierarhizarea populației în clase sociale.

Două dintre cele mai cunoscute creații semnate de acest autor sunt „Strife” (1909) și „The skin game” (1920).

În prezent, John Galsworthy și-a creat un renume în istoria literară ca urmare a seriei de lucrări, „Forsyte Saga”, o trilogie care descrie povestea unei familii din acea perioadă și complicatele povești ale membrilor acestei familii din clasa de mijloc.

Lucrarea a insistat asupra evidențierii tuturor aspectelor negative ale comportamentului personajelor, condamnând snobismul și falsitatea comportamentală a populației ca urmare a influențelor sociale ale contextului cultural, politic și economic specific acelei perioade.

Ultimii șapte ani din viață, autorul și i-a petrecut la Bury, în West Sussex.

John Galsworthy a încetat din viață pe data de 31 ianuarie 1933, din cauza unei tumori pe creier.

Ultima sa dorință a fost aceea ca trupul său să fie incinerat, iar cenușa să îi fie aruncată din avion în zona South Downs.

Un număr important de scrisori și însemnări ale acestui autor sunt păstrate și astăzi la Universitatea din Birmingham, ca un omagiu adus acestui scriitor, iar în anul 2007, Universitatea Kingston din Londra a inaugurat o nouă aripă a clădirii care îi poartă numele lui John Galsworthy.

Articol scris de Alexandra Pusca

Următorul articol vă va aduce în atenție un alt autor englez. Despre cine este vorba veți afla în articolul viitor.

James Clavell

mai 28th, 2010 admin Comments off

Charles Edmund Dumaresq Clavell, cunoscut drept James Clavell, s-a născut pe data de 10 octombrie 1924, a fost un autor britanic, romancier, regizor, director, prizonier de război și veteran din cel de-al Doilea Război Mondial.

Clavell este recunoscut pentru seria sa de lucrări cu un conținut tematic influențat din spațiul asiatic. Romanele sale s-au bucurat de un real succes, fapt demonstrat de către numărul impresionant de ecranizări televizate ale operei sale, alături de filmele „The great escape” și „To sir, with love”.

Născut în Australia, Clavell era fiul comandantului Richard Clavell, un ofițer din armata navală care a lucrat o perioadă în Australia. În anul 1940, când Clavell a terminat școala la Portsmouth Grammar School, acesta s-a alăturat Artileriei Regale pentru a urma tradiția familiei.

După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, la vârsta de șaisprezece ani, acesta s-a alăturat Artileriei Regale în 1940, fiind trimis în Malaya.

Rănit fiind, acesta a fost luat prizonier, fiind trimis într-o închisoare japoneză din Java. Ulterior, autorul a fost transferat într-o închisoarea Changi din Singapore.

Clavell a avut mult de suferit pe parcursul perioadei cât a fost prizonier de război. Închisoarea Changi era renumită în acea perioadă pentru condițiile reduse de trai pe care le asigura prizonierilor de război.

Conform însemnărilor făcute de diferiți scriitori ai vremii, această închisoare era un loc blestemat, în care aproape 90% dintre prizonieri nu mai ajungeau să fie eliberați, în ciuda faptului că rata mortalității era de numai 1%.

James Clavell a fost salvat din acest infern împreună cu un întreg batalion, ca urmare a intervenției unui prizonier american de război, care a inspirat ulterior regele din „King Rat”.

Până în anul 1946, Clavell a fost ridicat la rangul de căpitan, dar un accident de motocicletă i-a sfârșit cariera militară.

Autorul s-a înscris la Universitatea din Birmingham, unde a avut ocazia de a o întâlni pe April Stride, o actriță cu care s-a căsătorit în anul 1951.

În anul 1953, James Clavell și soția sa au emigrat în Statele Unite ale Americii, stabilindu-se la Hollywood.

Aici, autorul a avut ocazia de a scrie scriptul pentru un film science fiction, intitulat „The Fly”, devenind și regizorul unui film de război, cunoscut sub denumirea „Five gates to hell”.

În anul 1967, autorul a fost implicat și în scrierea și regizarea unui film care s-a bucurat de un impresionant succes, „To sir, with love”, film în care a jucat și Sidney Poitier.

Printre filmele în realizarea cărora a fost implicat James Clavell se numără: „The fly” (1958), „Watusi” (1959), „Five gates to hell” (1959), „Walk like a dragon” (1960), „The great escape” (1963), „633 squadron” (1964), „The Satan bug” (1965), „King Rat” (1965), „To sir, with love” (1966), „The sweet amd the bitter” (1967), „Where’s Jack?” (1968), „The last valley” (1970), „Shogun” (1980), „Tai-Pan” (1986) și „Noble House” (1988).

Ca autor de romane, James Clavell este cel care a scris „King Rat”, o carte care descrie experiențele pe care acesta le-a trăit în închisoarea din Changi. Fiind publicată în anul 1962, lucrarea sa a devenit în scurt timp un bestseller, ecranizarea sa fiind realizată la numai trei ani după aceea.

Următorul său roman, „Tai-Pan”, ne introduce într-un alt spațiu dominat de figura lui Dirk Struan, ai cărui descendenți vor popula și următoarele lucrări ale acestui autor.

Acest volum a fost urmat în anul 1975 de „Shogun”, care descrie povestea unui navigator englez stabilit în Japonia secolului al XVI-lea.

În anul 1981 Clavell și-a publicat cea de-a patra carte, intitulată „Noble House”, carte care a devenit bestseller pe parcursul acelui an, povestea fiind și ecranizată la scurt timp după aceea.

Pe plan politic, autorul s-a impus ca un individualist și ca un reprezentant al capitalismului de tip laissez-faire, așa cum multe dintre volumele sale demonstrează acest aspect.

Autorul a încetat din viață pe data de 7 septembrie 1994, lăsând în urma sa o importantă creație literară și cinematografică.

Articol scris de Alexandra Pusca

Următorul articol vă va aduce în atenție un alt autor din această regiune geografică. Despre cine este vorba, veți putea afla abia în articolul viitor, intitulat John Galsworthy.

Virginia Woolf

mai 27th, 2010 admin Comments off

Adeline Virginia Woolf s-a născut pe data de 25 ianuarie 1882, fiind autoarea a numeroase romane, eseuri, jurnale, epistole, articole și scurte povestiri, aceasta fiind considerată drept una dintre cele mai importante figuri literare moderne ale secolului al XX-lea.

În perioada interbelică, Virginia Woolf s-a remarcat drept o figură importantă a societății literare londoneze și ca membră a Grupului Bloomsbury.

Cele mai importante romane ale acestei autoare includ romanele „Mrs. Dalloway” (1925), „To the lighthouse” (1927) și „Orlando” (1928). Acestora li se adaugă lucrarea „A room of one’s own” (1929), care s-a bucurat de un real succes în epocă.

Virginia Woolf declara că o femeie trebuie să aibă o cameră și bani dacă vrea cu adevărat să scrie ficțiune.

Născută la Londra în anul 1882, Virginia Woolf a fost fiica Juliei Prinsep Stephen și a lui Leslie Stephen, un cunoscut și apreciat istoric, autor și critic.

Tânăra Virginia a fost educată de către părinții ei care aveau un important background cultural în acest domeniu.

Virginia Woolf provine dintr-o familie cu patru copii (Vanessa – 1879, Thoby – 1880, Virginia – 1882 și Adrian – 1883).

Faptul că tată Virginiei era un important editor, critic și autor de biografii, coroborat cu legătura pe care o avea cu William Thackeray a făcut ca Virginia să fie crescută într-un mediu marcat de influența literară victoriană.

Printre cunoștințele familiei se numărau Henry James, George Henry Lewes, Julia Margaret Cameron și James Rusell Lowell. Intrând în contact cu personalități marcante ale societății literare din acea perioadă, Virginia Woolf a avut ocazia de a învăța și de a-și interioriza numeroase norme și principii de creație caracteristice literaturii engleze și curentului clasicist.

Printre amintirile din copilăria autoarei se numără cele petrecute împreună cu familia sa în St. Ives în Cornwall, locație pe care familia o vizita în fiecare vară începând din anul 1895.

Amintirile autoarei din această perioadă și peisajele pe care Virginia Woolf a avut ocazia de a le vedea (printre care se numără Godrevy Lighthouse) au influențat conținutul tematic al operei acestui autor. Cele mai importante influențe ale acestei surse de inspirație pot fi observate în romanul „To the lighthouse”.

Moartea bruscă a mamei sale, pe vremea când Virginia avea numai treisprezece ani, și pierderea surorii sale numai doi ani mai târziu, au declanșat prima depresie nervoasă a acestei autoare.

În ceea ce privește pregătirea sa profesională, Virginia Woolf a urmat studii de limbi străine (greacă, latină și germană), dar și de istorie în cadrul Colegiului din Londra, în perioada 1897 și 1901.

Aceasta este perioada în care autoarea a intrat în contact cu scriitori deja cunoscuți ai perioadei contemporane ei, printre care se numără: Clara Pater, George Warr și Lilian Faithfull. Sora acesteia, Vanessa, a ales să studieze limba latină, limba italiană, arta și arhitectura.

Moartea tatălui ei, în anul 1904, a provocat cea mai importantă cădere nervoasă a autoarei, aceasta ajungând să fie spitalizată pentru o scurtă perioadă de timp. Repetatele căderi nervoase, dar și depresiile surferite de Virginia și de sora acesteia, Vanessa, se pare că s-au datorat într-o oarecare măsură și abuzurilor la care cele două surori au fost supuse de către frații lor vitregi, George și Gerald Duckworth.

Pe parcursul întregii ei vieți, Virginia Woolf a fost marcată de schimbările bruște și uneori inexplicabile de comportament asociate cu stări de boală. Deși aceste întâmplări i-au afectat relațiile sociale, cu toate acestea, creația literară a acestei autoare a continuat să fie una extrem de productivă până la sfârșitul vieții sale.

Articol scris de Alexandra Pusca

Următorul articol vă va prezenta un alt autor celebru, reprezentant al literaturii engleze, a cărui creație literară a avut un impact semnificativ în istoria literară universală: James Clavell.

Thomas Hardy

mai 25th, 2010 admin Comments off

Născut pe data de 2 iunie 1840, Thomas Hardy s-a impus rapid în istoria literară internațională ca autor englez de romane și ca poet, reprezentant al mișcării naturaliste, în ciuda faptului că acesta a abordat în unele din operele sale elemente romantice.

Referindu-se la el însuși ca la un poet, Thomas Hardy a scris un număr important de romane, având ca unic scop câștigurile de ordin material.

Pe parcursul vieții sale, Thomas Hardy a devenit cunoscut ca urmare a publicării romanelor sale: „Tess of the d’Urbervilles” și „Far from the Madding Crowd”.

Aceste romane sunt cele care l-au ajutat pe Thomas Hardy să își creeze o reputație remarcabilă de scriitor.

Conținutul tematic al romanelor sale a insistat asupra portretizării unor personaje surprinse în lupta lor împotriva propriilor lor pasiuni și circumstanțe sociale.

Lirica semnată de Thomas Hardy a ajuns într-un timp relativ scurt să fie la fel de apreciată ca romanele publicate de același autor.

Concepțiile exprimate de acest autor au avut o importanță deosebită asupra poeziei moderne engleze.

Thomas Hardy s-a născut în Higher Bockhampton, Anglia. Pe parcursul studiilor sale, Thomas Hardy a învățat limba latină, demonstrându-și potențialul academic.

Provenind dintr-o familie simplă, autorul nu a avut acces la o educație universitară, urmându-și studiile până la vârsta de șaisprezece ani, când devine ucenicul lui John Hicks, un arhitect local.

Hardy a lucrat ca arhitect în Dorchester, înainte de a se muta la Londra în 1862, unde a devenit student al Colegiului Kings.

Câștigător a numeroase premii ale Institutului Regal al Arhitecților Britanici și al Asociației Arhitecților, Thomas Hardy nu s-a simțit niciodată în Londra ca fiind acasă, fiind conștient de exacta delimitare a claselor sociale și de inferioritatea familiei sale din acest punct de vedere.

Interesat de reforma socială, Thomas Hardy era un bun cunoscător al operei lui John Stuart Mill, Charles Fourier și a lui Auguste Comte.

În anul 1870, aflat într-o misiune de restaurare a bisericii St. Juliot din Cornwall, Hardy a cunoscut-o pe Emma Lavinia Gifford și s-a îndrăgostit de aceasta, cu care s-a căsătorit în anul 1874.

După moartea soției sale, în anul 1912, Thomas Hardy a suferit enorm. Aceasta a luat decizia de a călători în Cornwall pentru a vizita locații geografice cu o anumită semnificație emoțională pentru scriitor.

Doi ani mai târziu, Thomas Hardy a luat decizia de a se căsători cu secretara sa, Florence Emily Dugdale.

Cu toate acestea, autorul a suferit enorm din cauza pierderii primei sale soții, continuând să scrie poezii.

Pe data de 11 ianuarie 1928, Thomas Hardy a încetat din viață, dictându-i soției sale ultimul său poem de pe patul de moarte.

Ceremonia funerară s-a desfășurat pe data de 16 ianuarie 1928 la Westminster Abbey. Familia și prietenii scriitorului au insistat ca trupul acestuia să fie înmormântat alături de soția sa, dar Sir Sidney Carlyle Cockerell a insistat ca acesta să fie înmormântat în faimosul Colț al poeților.

Compromisul ales a fost acela ca inima sa să fie înmormântată alături de soția sa, iar trupul în această zonă dedicată marilor poeți ai literaturii engleze.

La scurt timp după moartea lui Thomas Hardy, executorii statului au luat decizia de a arde scrisorile și notițele acestui autor. Numai douăsprezece însemnări au supraviețuit, cea mai importantă dintre acestea conținând însemnări și povești din ziare din perioada anilor 1820.

Opera lui Thomas Hardy a fost admirată de mai mulți autori, printre care se numără D. H. Lawrence și Virginia Woolf, care au avut numai cuvinte de laudă la adresa acestui scriitor.

Articol scris de Alexandra Pusca

Următorul articol vă va înfățișa o altă autoare de origine engleză a cărei creație literară vă va fascina cu siguranță: Virginia Woolf.

John Fowles

mai 24th, 2010 admin Comments off

Născut pe data de 31 martie 1926, John Fowles a fost un binecunoscut romancier și eseist de origine engleză.

Acum doi ani de zile, acesta a fost catalogat de către celebra publicație The Times drept unul dintre cei mai mari scriitori englezi din 1945.

Fowles s-a născut în zona Leigh-on-Sea din Essex, Anglia, fiind fiul lui Gladys May Richards și al lui Robert John Fowles.

John Fowles și-a petrecut copilăria studiind alături de mama sa și de verișoara sa Peggy Fowles, care era cu optsprezece ani mai mare decât autorul și care a avut grijă de acesta timp de zece ani.

John Fowles a urmat Școala Alleyn Court, unde a intrat în contact cu literatura din acea perioadă.

Creația literară a lui Richard Jefferies și personajul său, Bevis, erau cărțile preferate ale lui Fowles în perioada în care acesta era doar un copil.

Până la vârsta de șaisprezece ani, John Fowles a fost singurul copil al familiei.

Începând din anul 1939, Fowles a câștigat un loc la Școala Bedford, la o distanță de două ore cu trenul față de domiciliul său.

Perioada petrecută la Bedford coincide cu Cel de-al Doilea Război Mondial, John Fowles fiind student aici până în anul 1944.

După urmarea studiilor la Școala Bedford, Fowles s-a înrolat la cursurile navale ale Universității din Edinburgh.

Fowles a încheiat perioada de training pe data de 8 mai 1945, urmând ca timp de doi ani să lucreze la Devon.

Din 1947, după finalizarea stagiului militar, Fowles a fost admis la New College din Oxford, unde a studiat limba franceză și germană, deși a renunțat în scurt timp după aceea la studierea limbii germane dedicându-și întreaga atenție studiilor sale în limba franceză.

Pe parcursul perioadei petrecute la Oxford, John Fowles a luat în considerare posibilitatea de a deveni scriitor, în special după ce a citit scrierile existențialiste ale lui Jean-Paul Sartre și Albert Camus.

Fowles și-a petrecut prima perioadă a vieții ca profesor. După primul an petrecut la Oxford, acesta și-a petrecut următorul an la Universitatea din Poitiers. La sfârșitul acestei perioade, John Fowles a primit două oferte: unul ca profesor în cadrul departamentului de limba franceză din Winchester și altul în cadrul unei școli din Grecia, autorul luând decizia de a alege cel de-al doilea post.

Din 1951, studiind la Școala Anargyrios și Korgialenios de pe insula peloponeziană Spetsai. Acesta este locul în care autorul o va cunoaște pe viitoarea sa soție, Elizabeth Christy, soția profesorului Roy Christy.

În această perioadă, Fowles a scris numeroase poeme pe care le-a publicat ulterior. Doi ani mai târziu, Fowles s-a întors pe meleagurile natale.

Aceasta este perioada în care autorul începe să lucreze la scrierea celebrului său roman, „Magicianul”, care va deveni un important simbol al creației sale literare.

Pe data de 2 aprilie 1954, Fowles s-a căsătorit, devenind tatăl vitreg al Annei, fiica lui Elizabeth din prima ei căsătorie.

După ce s-a căsătorit, Fowles a predat limba engleză în cadrul unei școli pentru studenți străini. El va ocupa acest post timp de zece ani.

După finalizarea romanului „Magicianul”, autorul a început să lucreze la conceperea romanului „The Collector”, pe care îl va revizui în următorul an.

John Fowles a încetat din viață pe data de 5 noiembrie 2005, opera sa devenind un important simbol în istoria literară internațională.

Articol scris de Alexandra Pusca

Următorul articol vă va aduce în prim plan un alt autor (Thomas Hardy) a cărui creație literară și a cărui biografie vă vor fascina cu siguranță.

Jane Austen

mai 23rd, 2010 admin Comments off

Născută pe data de 16 decembrie 1775, Jane Austen a fost o autoare de origine britanică, care a devenit cunoscută în istoria literară internațională prin intermediul romanelor sale de dragoste, aceasta ajungând într-un timp relativ scurt să devină una dintre cele mai citite și iubite scriitoare de literatură engleză.

Jane Austen a reușit să se impună în rândul cititorilor, dar și în rândul criticii literare prin intermediul realismului și conținutului tematic preponderent social al scrierilor sale.

Educația acestei autoare a fost asigurată de tatăl și de frații mai mari ai lui Jane Austen pe de o parte, dar și de ea însăși pe de altă parte (prin intermediul numeroaselor cărți pe care le-a citit de-a lungul vremii).

Suportul moral al familiei autoarei a avut un impact foarte important asupra dezvoltării ei profesionale ulterioare.

Începând din perioada copilăriei și până în jurul vârstei de treizeci și cinci de ani, Jane Austen a început să scrie fără a avea un gen literar foarte bine definit. Aceasta este și perioada în care autoarea a scris un roman epistolar și a început să lucreze la primele ei trei romane de mari dimensiuni.

Astfel, în perioada 1811-1816, Jane Austen s-a ocupat de scrierea și de publicarea romanelor sale cele mai cunoscute printre care se numără: „Sense and sensibility” (1811), „Pride and prejudice” (1813), „Mansfield park” (1814) și „Emma” (1816).

Toate aceste romane sunt cele care i-au adus recunoașterea internațională și succesul ca autoare.

Acestor titluri li se adaugă alte două volume intitulate „Northanger Abbey” și „Persuasion”, ambele publicate postum, în anul 1818.

Jane Austen începuse și un alt volum, intitulat „Sanditon”, dar din păcate autoarea a încetat din viață înainte ca acest volum să fie finalizat.

Lucrările scriitoarei au la bază o literatură a sensibilității, conținutul lor tematic insistând asupra relatării unor povești de dragoste care se desfășoară în perioada celui de-al nouăsprezecelea secol.

Subiectele abordate în romanele acestei autoare, deși fundamentate pe elemente relatate cu umor, abordează aspecte reale ale contextului social în care a trăit autoarea, insistând asupra dependenței femeilor față de soțul lor atât din punct de vedere social, cât și din punct de vedere economic.

O componentă importantă a scrierilor sale o reprezintă tocmai preceptele de ordin moral ale societății în care autoarea a trăit și pe care a ajuns să le cunoască în cel mai mic detaliu.

Cu toate acestea, operele lui Jane Austen nu au produs reacții vehemente din partea criticii literare contemporane autoarei, cel mai mare succes al acestor scrieri făcându-se resimțit după moartea scriitoarei.

Pe parcursul secolului al nouăsprezecelea, operele sale au fost apreciate cu precădere de către elitele literare ale acelei perioade.

Autoarea a devenit cu adevărat cunoscută abia în anul 1869, an în care nepotul acesteia a publicat lucrarea „A Memoir of Jane Austen”, carte care a făcut-o pe aceasta cunoscută în rândul iubitorilor de lectură.

Astfel, până în anul 1940, cărțile care îi poartă semnătura lui Jane Austen au devenit cunoscute și larg apreciate de cititorii de pretutindeni, fiind traduse într-un număr impresionant de limbi. Autoarea însăși a ajuns să fie considerată drept o excelentă reprezentantă a literaturii engleze, numele ei fiind citat alături de alte nume celebre ale istoriei literare internaționale.

Iar odată cu ecranizarea cărților ei, succesul volumelor a atins cote inimaginabile, care au clasat-o pe Jane Austen în rândul marilor clasici ai literaturii universale.

Articol scris de Alexandra Pusca

Articolul următor vă va prezenta creația artistică și biografia unui alt autor celebru: John Fowles.

John Barth

mai 23rd, 2010 admin Comments off

După numele său întreg, John Simmons Barth este un autor de origine americană, care s-a născut pe data de 27 mai 1930.

Copil fiind, John Barth și-a manifestat înclinația către literatură, devenind într-un timp relativ scurt autor de romane și de scurte povestiri, fiind recunoscut pentru postmodernismul și influența metafizică manifestată în majoritatea lucrărilor care îi poartă semnătura.

John Barth s-a născut la Cambridge, Maryland.

El a studiat „Teoria elementară și orchestrația avansată” la Julliard, înainte de a urma cursurile universității John Hopkins, susținându-și licența în anul 1951 și disertația în anul 1952.

Pornind de la munca de cercetare depusă pentru cele două lucrări, acesta a redactat un roman de scurte dimensiuni, intitulat „The Shirt of Nessus”.

Scriitorul a devenit în scurt timp după aceea profesor al Universității Penn State (în perioada 1953 – 1965), al Universității Suny Buffalo (în perioada 1965 – 1973), al Universității din Boston (pentru o perioadă de numai un an, din 1972 până în 1973) și al Universității John Hopkins (în perioada 1973 – 1995), după această perioadă luând decizia de a se retrage.

În ceea ce privește creația sa literară, John Barth este autorul unui impresionant număr de romane și de povestiri de scurte dimensiuni.

Acesta și-a început cariera cu „The Floating Opera” și cu „The End of the Road”, două romane de scurte dimensiuni care aduc în discuție subiecte controversate, printre aceste conținuturi tematice numărându-se avortul și sinuciderea.

Făcând referire la aceste două volume menționate anterior, John Barth declara că el le-a considerat întotdeauna ca fiind simple povestiri, și nu neapărat romane.

Următorul roman al acestui autor, „The Sot-Weed Factor”, reprezintă o satiră epică de 800 de pagini a colonizării din Maryland.

Această lucrare are la bază aspecte din viața cotidiană a poetului Ebenezer Cooke, care a scris un poem cu același titlu.

Făcând referire la acest roman, Northrop Frye îl caracteriza drept o anatomie, o lucrare de lungi dimensiuni, care conține numeroase digresiuni, povestiri în ramă și liste (ca de exemplu lunga listă de termeni utilizați în acea vreme drept insulte în schimbul verbal dintre două prostituate).

Romanul descrie povestea lui Ebenezer Cooke, un poet care își propune planul măreț de a scrie o epică eroică, dar ajunge, în mod nefericit să scrie o satiră.

Printre următoarele lucrări ale lui Barth se numără și „Giles Goat-Boy”, de o mărime considerabilă, care reprezintă o viziune speculativă bazată pe conceptul de universitate ca univers.

Cartea descrie povestea unui băiat care își descoperă umanitatea, devenind un erou într-o poveste transpusă cu talent de către Barth în paginile lucrării sale.

Pe parcursul acestui roman, Giles reușește să îndeplinească toate sarcinile trasate de către Joseph Campbell, eroul romanului „The Hero with a thousand faces”.

Redactând acest roman, Barth mărturisea că își făcuse o listă cu toate sarcinile care trebuiau îndeplinite pentru ca, în descrierea romanului său, să nu uite nici un amănunt.

Scurta colecție de povestiri „Lost in the Funhouse” și colecția sa de nuvele „Chimera”, pentru care autorul a primit mai târziu Premiul Național pentru Carte, sunt pregnant influențate de metaficțiune.

În timpul scrierii acestor volume, Barth a luat în discuție și probleme teoretice referitoare la scrierea operelor de ficțiune, cele mai importante idei ale sale fiind incluse în eseul ”The Literature of Exhaustion”, publicat pentru prima oară în anul 1967, în „The Atlantic”.

Eseul său a fost ulterior interpretat drept un semnal de alarmă asupra producerii unei posibile morți a romanului.

Barth însă a ținut să menționeze faptul că scopul eseului său a fost pur și simplu acela de a aduce în atenția publicului de cititori faptul că o fază istorică se încheie, intenția sa fiind aceea de a indica diferite direcții de acțiune pornind de la acesta.

Pentru a-și clarifica punctul de vedere, Barth a publicat ulterior un alt eseu care aducea în discuție tocmai noile revigorări survenite în sfera literară.

Articol scris de Alexandra Pusca

Următorul articol vă va aduce în prim plan un alt autor a cărui operă vă va intriga cu siguranță. Despre cine este vorba veți afla în articolul viitor.

Mark Twain

mai 20th, 2010 admin Comments off

După numele său adevărat, Samuel Langhorne Clemens, Mark Twain s-a născut pe data de 30 noiembrie 1835, acesta reușind, într-un timp relativ scurt, să devină un bine cunoscut și apreciat autor și umorist american.

Mark Twain este recunoscut pe plan național și internațional prin intermediul romanelor sale „Aventurile lui Huckleberry Finn”, lucrare publicată în anul 1884, care a fost cunoscută și cu denumirea „Great American Novel”, și „Aventurile lui Tom Sawyer”, operă publicată în anul 1876.

Bucurându-se de un impresionant număr de cunoștințe, din sfere sociale înalte, Mark Twain a devenit, într-un timp relativ scurt un simbol în rândul scriitorilor americani din perioada contemporană lui.

Istoria literară internațională amintește de numele lui Mark Twain drept cel mai mare umorist american al vremii sale, iar William Faulkner îl caracteriza pe acesta drept părintele literaturii americane.

Mark Twain s-a născut în Florida, Missouri, fiind fiul unui comercian din Tenesse, John Marshall Clemens și al lui Jane Lampton Clemens.

Autorul a fost cel de-al șaselea din cei șapte copii ai familiei. Din păcate patru dintre frații săi au murit în copilărie.

Când, copil fiind, Mark Twain a împlinit vârsta de patru ani, familia sa a luat decizia de a se muta în regiunea Hannibal, Missouri, un oraș port de pe râul Mississippi, zonă care a servit drept sursă de inspirație pentru orașul St. Petersburg, pe care autorul îl descrie în romanele sale cele mai cunoscute.

În acel moment, Missouri era un stat dominat de practica sclaviei, fapt care va constitui tema a numeroase lucrări ce poartă semnătura acestui scriitor.

În luna martie a anului 1847, pe vremea când Mark Twain avea doar 11 ani, tatăl său a murit de pneumonie, o boală destul de răspândită în acea perioadă.

Când a împlinit vârsta de 18 ani, autorul a plecat din Hannibal, mutându-se în New York City, Philadelphia, St. Louis și Cincinatti.

Pasionat fiind de pregătirea sa profesională, Mark Twain a devenit membru al uniunii, învățând singur seara în librăriile publice.

În acest demers educațional al autorului, acesta a reușit să acumuleze un număr impresionant de informații, cu mai multă ușurință decât în timpul facultății.

În anul 1864, Twain s-a mutat în San Francisco, California, unde a continuat să lucreze ca jurnalist.

În această perioadă el a cunoscut alți scriitori precum Bret Harte, Artemus Ward și Dan DeQuille.

Primul său succes ca scriitor a apărut în momentul în care comedia sa, „The celebrated jumping frog of calaveras county” a fost publicată în New York weekly, The Saturday Press, de pe data de 18 noiembrie 1865.

Succesul de care s-a bucurat această operă i-a adus recunoașterea ca scriitor pe plan național, dar și internațional.

Un an mai târziu, Mark Twain a călătorit în Insulele Sandwich, ca reporter pentru Sacramento Union.

Pe parcursul călătoriei sale în Europa și Orientul Mijlociu, el a scris o colecție populară de cărți care au fost mai tărziu compilate sub denumirea „The Innocents Abroad” (1869).

Mark Twain a încetat din viață pe data de 21 aprilie 1910, fiind considerat chiar și astăzi, la un secol după moartea acestuia drept unul dintre cei mai importanți autori de origine americană din istoria literară.

Articol scris de Alexandra Pusca

Următorul articol vă oferă posibilitatea de a-l descoperi pe John Barth și impresionanta sa creație literară.

Agatha Christie

mai 18th, 2010 admin Comments off

Născută pe data de 15 septembrie 1890, Agatha Christie a fost o scriitoare de origine engleză, autoare de romane polițiste, de scurte povestiri și de piese dramaturgice.

De asemenea, Agatha Christie a scris și numeroase povești de dragoste sub pseudonimul Mary Westmacott.

Cu toate acestea, Agatha Christie este cunoscută pe plan internațional pentru cele optzeci de romane detectiviste și piesa ei dramaturgică „West End”, care s-a bucurat de un enorm succes în rândul iubitorilor de literatură din acea perioadă.

Operele sale, în special cele care îi înfățișează pe detectivii Hercule Poirot și Jane Marple, i-au adus numele de „regina crimei”, transformând-o într-una dintre cele mai importante și inovative scriitoare ale acestui gen literar.

Într-un clasament realizat de către Guinness Book, Agatha Christie a fost plasată, alături de William Shakespeare, drept una dintre puținii autori care au vândut cel mai mare număr de exemplare ale operelor care le poartă semnătura, atât în categoria de romane detectiviste, cât și în categoria de romane ale tuturor genurilor literare.

Se pare că romanele care poartă semnătura acestei autoare au fost vândute peste tot în lume, într-un număr impresionant de exemplare care poate fi depășit din punctul de vedere al volumului de vânzări, numai de către Biblie.

UNESCO declara că Agatha Christie este în prezent una dintre cele mai traduse autoare din lume, operele acesteia fiind traduse în 103 limbi străine.

Piesa de teatru „The Mousetrap” încă mai deține titlul de cea mai jucată piesă, debutul său scenic având loc pe data de 25 noiembrie 1952, la teatrul Ambassadors, și încă mai este jucată și în anul 2010, după un număr impresionant de 23.000 de reprezentații scenice.

Odată cu trecerea timpului, operele acestei autoare au căpătat din ce în ce mai mult avânt, ajungând în fericita situație de a fi alese ca subiecte pentru numeroase producții audiovizuale (televiziune, radio, jocuri și benzi desenate).

În anul 2004, o poveste de circa 5000 de cuvinte a fost descoperită în podul casei fiicei autoarei Agatha Christie, iar povestea a ajuns să fie publicată în Marea Britanie în luna septembrie a anului 2009.

Agatha Mary Clarissa Miller s-a născut în Torquain, Devon, Marea Britanie, mama sa fiind fiica unui căpitan în armata engleză, iar tatăl ei era de origine americană.

În ciuda originii sale paterne, Agatha Christie a susținut întotdeauna apartenența sa la cetățenia britanică.

Pe parcursul Primului Război Mondial, aceasta a lucrat la spital ca asistentă, autoarea susținând că aceasta era una care îi aducea cele mai mari satisfacții profesionale. Ulterior, Agatha Christie a lucrat în cadrul farmaciei unui spital, fapt care a ajutat-o să se documenteze mai bine pentru poveștile ei cu detectivi și crime prin otrăvire.

În anul 1914, în ajunul Crăciunului, autoarea a luat decizia de a se căsători cu Archibald Christie, un aviator din Royal Flying Corps. Cei doi au avut o fiică, Rosalind Hicks.

În 1928, la doi ani după ce Agatha Christie a descoperit că soțul ei avea o aventură, aceasta a divorțat de el. După despărțirea de soțul ei, Agatha Christie a dispărut, lăsând în urmă o scrisoare în care anunța că a plecat la Yorkshire.

Abia unsprezece zile mai târziu aceasta a fost găsită într-un hotel, fiind înregistrată cu un nume fals și suferind de amnezie.

Motivația stării sale de sănătate nu a fost elucidată cu exactitate.

Autoarea s-a stins din viață pe data de 12 ianuarie 1976, lăsând în urma sa o impresionantă operă care stârnește chiar și astăzi interesul a milioane de cititori.

Articol scris de Alexandra Pusca

Articolul următor vă va aduce în prim plan un autor american, Mark Twain, a cărui operă a depășit granițele țării sale natale.

Jean Starobinski

mai 16th, 2010 admin Comments off

Jean Starobinski este un critic literar și autor născut la Geneva, în Elveția, în anul 1920.

Pasionat fiind de literatură, acest autor a studiat creația literară a marilor clasici ai literaturii universale. Cu toate acestea, în momentul în care Jean Starobinski a decis să urmeze studiile universitare, acesta a ales ca domeniu medicina, pe care a urmat-o în cadrul Universității din Geneva.

În domeniul literaturii, scriitorul și criticul literar Jean Starobinski a continuat să studieze caracteristice compoziționale și conținutul tematic a numeroase opere literare, ajungând, într-un timp relativ scurt, să își susțină doctoratul atât în domeniul literaturii, cât și în domeniul medicinei.

Referitor la educația sa literară, Jean Starobinski a învățat, pe parcursul studiilor sale universitare urmate în cadrul Universității John Hopkins, a Universității din Basel și a Universității din Geneva, mediu universitar unde acesta a intrat în contact cu un număr mare de intelectuali renumiți ai perioadei contemporane lui.

Tot în acest mediu universitar, Jean Starobinski și-a însușit și numeroase cunoștințe teoretice și practice, urmând cursuri de istorie a ideilor și de istorie a medicinei.

Fiind un adept al criticii literare fenomenologice și existențialiste, ideile promovate de Jean Starobinski au fost deseori catalogate ca aparținând unui cunoscut curent literar din acea perioadă, recunoscut sub denumirea de „Școala de la Geneva”.

Autorul a studiat literatura în cadrul Universității din Geneva, acesta fiind studentul lui Marcel Raymond, unul dintre fondatorii Școlii de la Geneva.

Alături de aprofundarea studiilor sale literare, acesta a studiat și medicina, specializându-se în psihiatrie.

Până în anul 1985, Jean Starobinski a predat literatura franceză în cadrul Universității din Baltimore, devenind ulterior profesorul titular al unor cursuri de literatură franceză și de istorie a medicinei în cadrul Universității din Geneva.

Debutul editorial al acestui scriitor a avut loc în anul 1953, cu volumul „Montesquieu”.

Creația literară a acestui autor este una numeroasă. Printre titlurile care poartă semnătura lui Jean Starobinski se numără: „J.-J. Rousseau, La Transparence et l`Obstacle, suivi de Sept Essais sur Rousseau“ (1958); „Histoire du Traitement de la Mélancolie, des origines a 1900“ (1960); „L`oeil vivant, I“ (1960; ediţia a II-a adăugită, 1999); „L`Invention de la Liberté“ (1964); „L` oeil vivant II; La Relation critique“ („Relaţia critică“, 1970, trad. rom. de Al. George, 1974); „Portrait de l`Artiste en Saltimbanque“ (1970); „1789: Les Emblemes de la Raison“ (1973); „Les Mots sous les Mots, Les anagrammes de Ferdinand de Saussure“ (1974); „Trois Fureurs“ (1974); „Montaigne en Mouvement“ (1982); „Le Remede dans le Mal, critique et légitimation de l`artifice a l`âge des Lumieres“ (1989); „Diderot dans l`espace des Peintres“ (1991); „Action et Réaction, Vie et aventures d`un couple“ (1999); „La poeme d`invitation“ (2001).

Jean Starobinski s-a specializat în redactarea unor lucrări de critică literară despre literatura franceză a secolului al XVIII-lea, incluzând aici și opere ale unor autori precum Jean Jacques Rousseau, Denis Diderot, Voltaire și mulți alții. Alături de aceste nume au mai figurat și numele unor autori din alte perioade, ca de exemplu Michel de Montaigne.

Scriitorul a mai scris și poezie contemporană, volume de artă și lucrări de interpretare a ideilor literare, cărțile sale fiind traduse în numeroase limbi străine, fapt care a permis răspândirea tuturor acestor lucrări pe plan internațional.

Jean Starobinski este recunoscut ca fiind și primul autor care a publicat în anul 1964 un studiu al anagramelor lui Ferdinand de Sausurre.

Membru al Academiei Științelor Morale și Politice, al Institutului Francez și al altor academii franceze, europene și americane, Jean Starobinski este deținătorul unor titluri de Doctor Honoris Causa acordate de numeroase universități din Europa și din America.

Articol scris de Alexandra Pusca

Louis Aragon

mai 14th, 2010 admin 2 comentarii

Louis Aragon, după numele său real, Louis Andrieux, s-a născut pe data de 3 octombrie 1897, fiind un poet francez, romancier și editor, un suporter al comunismului și un membru al Academiei Goncourt.

Aragon s-a născut și a murit la Paris, fiind crescut de mama și de bunica sa. Tatăl său, Louis Andrieux, un fost senator pentru Forcalquier, era cu treizeci de ani mai în vârstă decât mama autorului.

Tânărului i-a fost ascuns adevărul despre propria sa familie, aflând aceste informații abia în momentul în care a împlinit vârsta de nouăsprezece ani.

Autorul a fost un înfocat susținător al dadaismului în perioada 1919-1924, devenind un membru fondator al suprarealismului în anul 1924, cu Andre Breton și Philippe Soupault.

În anii 1920, Aragon a devenit un susținător al comunismului francez, alături de alți suprarealiști, alăturându-se mișcării comuniste în luna ianuarie a anului 1927.

În anul 1933, acesta a început să scrie pentru ziarul local, L’Humanite, ziar în care autorul va continua să scrie până la sfârșitul vieții, redactând un număr impresionant de poeme, printre care se numără unul dedicat secretarului general Maurice Thorez.

Pe parcursul Congresului Mondial al Scriitorilor pentru Apărarea Culturii (1935), Aragon s-a opus părerilor promovate de fostul său prieten, Andre Breton, care a dorit să folosească această oportunitate pentru a-i lua apărarea scriitorului Victor Serge.

În afară de munca sa ca jurnalist, Louis Aragon a devenit, alături de Paul Nizan, secretar editor al ziarului Commune, publicat de Asociația scriitorilor și artiștilor revoluționari, al cărei scop era acela de a aduce împreună intelectuali și artiști în lupta comună împotriva fascismului.

În scurt timp, Aragon a devenit un membru al comitetului de conducere al ziarului Commune, în luna ianuarie 1937, alături de Andre Gide, Romain Rolland și Paul Vaillant-Couturier.

Ziarul Commune a fost puternic implicat în mobilizarea intelectualității franceze pentru susținerea Republicii Spaniole.

În luna martie a anului 1937, Aragon a început să scrie la Ce soir, ziar în care mai scria și Jean Richard Bloch.

După o perioadă de întrerupere a activității editoriale, ziarul și-a reluat activitatea în anul 1939, cu Aragon la conducere, asistat inițial de Jean Richard Bloch și ulterior, după moartea acestuia, din 1947, doar de către Louis Aragon.

În anul 1939, autorul s-a căsătorit cu autoarea de origine rusă, Elsa Triolet, sora Lilyei Brik, soția poetului rus Vladimir Mayakovsky.

El a cunoscut-o pe aceasta în anul 1928, devenind muza sa începând din anul 1940.

Pe parcursul războiului, Aragon a scris pentru presa subterană Les Editions de Minuit, devenind un membru al mișcării naționale de rezistență. Activismul său l-a făcut pe autor să rupă relația de prietenie cu Pierre Drieu la Rochelle, care a optat pentru colaborare.

Alături de Paul Eluard, Pierre Seghers și Rene Char, acesta va surprinde aspectele socio-politice ale vremii contemporane lui în poemele sale despre război.

După război, Louis Aragon a devenit unul dintre cei mai cunoscuți intelectuali comuniști ai vremii sale, asumându-și responsabilități politice în Comitetul național al scriitorilor.

Susținut de către Thorez, scriitorul a fost ales, în anul 1950, ca membru al comitetului central din acea perioadă. Cu toate acestea, în ciuda poziției sale, poziția ocupată nu l-a ferit de criticile vehemente care i-au fost aduse.

Pe lângă activitatea sa preponderent jurnalistică, autorul a fost și CEO al casei de publicații Editori francezi reuniți.

După moartea soției sale, la data de 16 iunie 1970, Aragon a început să susțină și orientările sexuale între parteneri de același sex, moment care coincide cu reîntoarcerea sa către suprarealism. Pe parcursul ultimilor zece ani ai vieții sale, Aragon a mai publicat cel puțin două romane, Henri Matisse Roman și Les Adieux.

Louis Aragon a încetat din viață pe data de 24 decembrie 1982, trupul său fiind înmormântat în parcul Moulins de Villeneuve, pe proprietatea sa din Saint Arnoult en Yvelines, alături de soția sa.

Articol scris de Alexandra Pusca

Următorul articol vă va aduce în atenție un alt autor francez, a cărui creație literară și a cărui biografie vă vor fascina cu siguranță.

Alain Fournier

mai 11th, 2010 admin Comments off

Alain Fournier, după numele său real Henri Alban Fournier, este un scriitor francez care s-a născut pe data de 3 octombrie 1886 și a încetat din viață pe data de 22 septembrie 1914.

Autor al unui singur roman, intitulat „Le Grand Meaulnes”, publicat cu numai un an înaintea morții autorului, acest roman a reușit să îi aducă prestigiu numelui acestui scriitor, care a reușit să se impună în istoria literară franceză clasică drept unul dintre cei mai apreciați autori ai acestor meleaguri.

Autorul s-a născut în regiunea La Chapelle d’Angillon, în Franța centrală, fiind fiul unui profesor de școală generală.

Tânărul a studiat la liceul Lakanal din Sceaux, din apropierea Parisului, unde s-a pregătit pentru admiterea la Ecole Normale Superieur. Din păcate, acesta nu a reușit să intre la această instituție de învățământ superior.

În aceste condiții, scriitorul a ales atunci să studieze la școala marină din Brest.

Pe parcursul studiilor sale la liceul Lakanal, Alain Fournier a avut ocazia de a-l cunoaște Jacques Riviere, cei doi devenind buni prieteni.

Mai mult decât atât, în anl 1909, Riviere s-a căsătorit cu sora mai mică a lui Alain Fournier, Isabelle.

Alain Fournier și-a întrerupt studiile în anul 1907, pentru ca în perioada 1908-1909 să își efectueze stagiul militar.

Acesta este momentul în care tânărul autor a început să își publice primele poeme, eseuri și scurte povestiri, care au fost ulterior adunate și publicate sub titlul „Miracles”.

Pe parcursul întregii perioade, Alain Fournier a lucrat neîncetat la ceea ce va deveni marele său roman, „Le Grand Meaulnes”.

Pe data de 1 iunie 1905, autorul a avut ocazia de a se întâlni cu Yvonne de Quievrecourt, de care s-a îndrăgostit aproape instantaneu. Cei doi s-au întâlnit, au vorbit, dar relația lor nu a reușit să se materializeze sub forma unei căsătorii.

Anul următor, Alain Fournier a așteptat-o pe aceasta în același loc în care se întâlniseră pentru prima oară, dar aceasta nu a venit la întâlnire.

În acea noapte, Alain i-a mărturisit prietenului și cumnatului său, Riviere că aceasta nu a venit să se întâlnească cu el, dar că el era convins că femeia pe care o iubea nu ar mai fi fost aceeasi cu cea pe care o întâlnise cu un an în urmă, ci probabil că ar fi fost o femeie cu totul schimbată.

Alain Fournier nu a mai întâlnit-o pe această femeie decât opt ani mai târziu când ea era deja căsătorită și avea doi copii.

Scriitorul s-a întors la Paris în anul 1910, devenind un cunoscut critic literar al vremii sale și un jurnalist al ziarului Paris-Journal.

Aici, Alain Fournier a avut ocazia de a-i întâlnii pe Andre Gide și pe Paul Claudel.

Doi ani mai târziu, în anul 1912, autorul a renunțat la vechiul său loc de muncă, optând pentru un post de asistent al unui om politic, cunsocut în perioada contemporană scriitorului drept Casimir Perrier.

Romanul care i-a adus însă faima acestui scriitor a fost în sfârșit finalizat la începutul anului 1913, fiind publicat pentru prima oară în Nouvelle Revue Francaise, în perioada iulie-octombrie 1913 și ulterior ca un volum independent.

Romanul său a fost nominalizat la Premiul Goncourt, devenind un produs cultural și literar cu o largă răspândire abia în anul 1959, prin intermediul traducerii lui Frank Davison pentru presa Universității Oxford.

În anul 1914, Alain Fournier a început să lucreze la cel de-al doilea roman al său, „Colombe Blanchet”, dar din păcate această lucrare a sa a rămas neterminată, autorul fiind nevoit să accepte postul de locotenent în luna august a aceluiași an. Scriitorul și-a pierdut viața la numai o lună după numirea sa în post, în lupta de la Vaux les Palameix. Corpul său nu a fost identificat până în anul 1991, când a fost înmormântat în cimitirul Saint Remy la Calonne.

Cea mai mare parte a operei acestui scriitor a fost publicată însă postum.

Articol scris de Alexandra Pusca

Următorul articol vă va prezenta biografia și interesanta creație literară a unui alt autor francez, care vă va fascina cu siguranță.

François Mauriac

mai 9th, 2010 admin Comments off

Născut pe data de 11 octombrie 1885, François Mauriac a fost un cunoscut autor francez, membru al Academiei Franceze, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (1952).

În anul 1958, François Mauriac a primit și o altă înaltă distincție, fiind premiat cu marea cruce a Legiunii de Onoare.

Istoria literară franceză, dar și cea internațională, îl cataloghează pe acest autor drept unul dintre cei mai renumiți și apreciați scriitori romano-catolici ai secolului al XX-lea.

Numele complet al autorului era François Charles Mauriac, acesta fiind originar din Bordeaux.

Autorul a studiat literatura în cadrul Universității din Bordeaux, absolvind-o în anul 1905, moment în care François Mauriac ia decizia de a se muta la Paris, unde dorește să se pregătească pentru admiterea la studiile postuniversitare din cadrul unei cunoscute instituții de învățământ superior din acea perioadă, École des Chartes.

Pe plan politic, François Mauriac a fost un oponent al regimului din Vietnam, condamnând cu vehemență folosirea torturii de către armata franceză din Algeria.

Pe plan profesional, François Mauriac este autorul unui important număr de lucrări printre care se numără memoriile sale și o biografie a lui Charles de Gaulle.

Pe data de 1 iunie 1933, autorul a fost ales ca membru al Academiei Franceze, urmându-l pe Eugene Brieux, acesta fiind un important pas în recunoașterea contribuției sale artistice, culturale și literare în evoluția diacronică a istoriei literare franceze.

Anul 1952 poate fi considerat un al doilea pas imporant al carierei literare a acestui scriitor, acesta fiind momentul în care François Mauriac primește Premiul Nobel pentru Literatură „pentru privirea spirituală adâncă și pentru intensitatea artistică cu ajutorul cărora a reușit să penetreze drama existenței umane prezentate în paginile romanelor sale”.

Întreaga operă a acestui scriitor a fost publicată în douăsprezece volume, între anii 1950 și 1956, receptarea acestora fiind una extrem de bună în rândul iubitorilor de carte din acea epocă.

În perioada petrecută la Paris, François Mauriac a intrat în contact cu un număr impresionant de autori, ajungând să se împrietenească cu unii dintre ei. Printre cei cărora autorul le-a devenit prieten și le-a ghidat pașii în evoluția lor profesională s-a numărat și Elie Wiesel.

François Mauriac l-a îndemnat pe acesta să folosească drept conținut tematic în operele sale multiplele sale experiențe ca evreu din perioada Holocaustului, scriitorul redactându-i chiar și prefața uneia dintre cărțile acestuia, intitulată „Noaptea”.

Alături de prieteniile sale, François Mauriac a avut parte și de anumite neînțelegeri, existând o dispută publică între el și Roger Peyrefitte, care a criticat Vaticanul în cărți precum „ Les Clés de saint Pierre”, carte publicată în anul 1953.

François Mauriac a luat poziție împotriva acestei întâmplări, amenințând că nu va mai continua lucrarea la care lucra în acea perioadă („L’Express”) dacă nu se vor lua măsuri în vederea interzicerii publicității făcute cărților lui Peyrefitte.

Conflictul a escaladat în moementul în care a fost lansată adaptarea cinematografică a romanului „ Les Amitiés Particulières”, care purta semnătura aceluiași Peyrefitte. Mauriac a făcut demersuri pentru atacarea acestei lucrări, iar Peyrefitte a reacționat la rândul său acuzându-l pe autor că ar avea orientări homosexuale și numindu-l Tartuffe.

Mauriac a mai avut o dispută și cu Albert Camus, imediat după eliberarea Franței în cel de-al Doilea Război Mondial. Albert Camus a descris evenimentele politice în ziarul „Combat”, iar Mauriac a avut o rubrică în cadrul ziarului „Le Figaro”, existând anumite divergențe de opinie în prezentarea schimbărilor politice care au avut loc.

François Mauriac a încetat din viață pe data de 1 septembrie 1970, trupul său fiind înmormântat în Cimitirul din Vemars, din regiunea Val d’Oise din Franța.

Articol scris de Alexandra Pusca

Urmatorul articol vă va prezenta biografia și creația literară a unui alt autor francez. Despre cine este vorba veți putea afla în articolul viitor.