Arhivă

Post Tăguit cu ‘lume’

Versuri, de Ion Minulescu

aprilie 5th, 2010 admin Fără comentarii

Editura: Pentru literatura
Anul publicarii: 1969
Nr. volume: 1
Nr. pagini: 306
Limba: Romana

Poezia lui Minulescu este o poezie de o bogată ornamentaţie, de vaste panouri decorative, desfăşurându-se dinamic, vibrant şi însufleţit într-un ochi de lumină care reflectează magia într-o formă şi o armonie de sentimente superioare în legătură cu cele mai înalte preocupări omeneşti: viaţă, moarte, credinţă, ideal, soartă. Volumul Versuri este un volum care îndeamnă dar mai ales provoacă la luptă, o luptă înverşunată care aclamă izbânda simbolismului prin înţelesul larg pe care l-a dat artei.

Şi dacă veţi deschide acest volum, vă veţi convinge că Minulescu are o lume a lui, o colorată şi luminoasă, o lume de senzaţii superioare, o lume de culori, de forme, de mirosuri, de pipăiri, la care gândirea ia parte pe deplin descoperind palpabilul, ironia versificată atât de amplu, încât aceste alcătuiri senzitive au vigoarea coeziunii şi puterea rezistenţei la nivelul visului, deoarece, ca orice operă poetică, este o creaţie a imaginaţiei lăsând impresia de o fantasmagorie a realităţii şi mai puţin impresia de imagine. Minulescu este un contemplativ, un suflet care simte obsesiv pulsul vieţii pasionale într-o formă de dezamăgire, ca şi cum ar fi secat cu desăvârşire, o simţire blazată dar senină printr-un echilibru care atestă nici prea mare pasiune, nici mare ură, nici mare iubire, un sceptiv amiabil şi complezent, un senzitiv naturalist, simbolic prin concepţie, romantic prin exagerarea, clasic prin seninătatea simţirii.

Exotismul este fondul poeziei minulesciene care constă în sinceritate şi expresie după orizonturi îndepărtate, pe aripile berzelor călătoare spre ţările enigme, pelerini, care vin din locuri necunoscute şi merg spre necunoscut. Pe fondul acestui exotism se proiectează erotismul baudelairain. Iubirea romanticilor pelerini este însăşi negaţia de concepţiei de romantic; ea nu porneşte de la o iluzie şi nu se îndreaptă spre un ideal, ci pur şi simplu dăinuie clipa care trece şi plăcerea care dezamăgeşte; în realitate nu e iubire, ci senzualitate pură.

Romanţele pentru mai târziu şi-au găsit adresa, inserând în sufletul lumii otrava dulce a îndoielii, dizolvând tot ce păruse frumos, realizabil şi vecinic, pe o muzicalitate care şochează şi care de la prima citire devine dependentă; versurile lui Minulescu sunt o supradoză de real romanţat, versuri edificatoare, chintesenţa pretenţiei de simbolist.

Şi-apoi erotismul din romanţele lui Minulescu, poezia lui e cea mai personală din câte se perindase atunci de la Eminescu, fiind cea mai cuceritoare, o taină care indică toate iubirile lui, o fragilitate filosofică, elementară pentru a trezi în sufletul cititorilor ecouri care se prelungesc:

„În seara când ne-om întâlni-
Căci va veni şi seara-aceea…”
„În seara când ne vom iubi-
Căci va veni şi seara aceea;”
„Şi-n seara când ne-om despărţi-
Căci va veni şi seara-aceea.”

Ceea ce îl caracterizează pe Minulescu în versurile sale este temeritatea, siguranţa de sine, eleganţa, firescul cu care poartă armura. Este vorba despre un marş încontinuu spre alte zări, spre ţări enigme, într-o centurie de pelerini, amanţi care dispreţuiesc oboseala şi drumul, nesocotind îndoielile, glumind pe seama cobelor. Îşi urmăreşte himerele, mereu tânăr, nevindecat, nealinat.

„Ce dureroasă-i clipa regăsirii
Cu cel ucis de propriul tău cuţit!”
„Dezleagă-mă, Părinte, de ce-am jurat să fiu
Şi iartă-mă că-n viaţă n-am fost decât ce sânt…”

Articol scris de Hincianu Mihaela-Abiana

Octavian Paler – “Mitologii subiective”

martie 24th, 2010 admin Fără comentarii

Editura: Eminescu
Anul publicarii: -
Nr. volume: 1
Nr. pagini: 286
Limba: Romana

„Sunt destule acele intrebari carora, daca nu le poti raspunde cu o propozitie, nicio viata nu mai e de ajuns. Si propozitiile simple cer totdeauna curaj” – Mitologii subiective

Octavian Paler este un scriitor despre al carui univers reflexiv este greu sa vorbesti dupa lecturarea unei singure carti. Dar fiecare cuprinde laitmotive, teme comune si dezbateri care se vor dovedi inconfundabile si fundamentale pentru aprofundarea operei sale.

Alaturi de Spania lui Don Quijote si satul natal, Lisa, Grecia antica reprezinta o harta afectiv-subiectiva, dar si un pretext pentru a imbina realitatea istorica, mitul, fictiunea si analiza.

Paler este un om intreg, care simte si gandeste profund si autentic. El sustine complexitatea naturii umane si, ca urmare, cartile sale nu propun o solutie, ci o dezbatere sincera a intrebarilor existentialiste. Si pare ca, odata cu fiecare pagina, se re-descopera.

Autorul-personaj isi traieste cu intensitate intrebarile si alege sa nu se ascunda in spatele unor raspunsuri usoare. Chiar cu riscul de a juca totul pe aceste raspunsuri. El isi priveste viata drept in ochi, goala, cu sinceritate. Iar sinceritatea presupune curaj.

Alegerea personala este o optiune pentru libertate. Doar asumandu-ti propria viata, inclusiv esecurile, poti fi „tu insuti”. Memoria are un rol esential in cartile lui Paler. Prezentul nu poate fi definit si analizat, fara a-ti asuma amintirile. „Zeii n-au amintiri si de aceea nu vor sti niciodata ce e nefericirea. Si, din aceeasi pricina, nu vor sti nici ce e fericirea”.

Paler nu desprinde adevarul de fericire, ambele putand fi descoperite prin prisma subiectivismului si a „fidelitatii fata de raspunsul dat”. Autorul mizeaza, atat prin intermediul gandurilor sale, cat si prin cele ale personajelor, pe asumarea alegerii, ceea ce implica responsabilitate, credinta, speranta si dragoste: „Sa iubesti lumea cu simplitate. Fara aceasta iubire, ratacirile n-au alta zare decat un mormant. Si este, oare, suficient un mormant pentru a justifica o viata?” Este un om al pamantului, al soarelui si al marii, care isi traieste cu intensitate intrebarile. Iar fondul afectiv in care se nasc toate aceste intrebari si raspunsuri este o prea mare dragoste de viata.

Interpretarile pe care autorul le da acestor mitologii sunt repere pentru intelegerea complexitatii umane, iar optiunea spre care el tinde par a fi „adevarurile aflate cu inima”.

„Ce faci cu sansa de a nu trai zadarnic? Iata ce intreaba, de fapt, sfinxul.”

Articol scris de Chirtoc Irina