Dery Tibor reliefeaza cu pregnanta un destin comun multor intelectuali de vaza de similara conditie si formatie. Potrivit particularelor stari de lucruri din Ungaria, aceasta tipologie ar insuma aproximativ urmatoarele componente: un mediu de provenienta burgheza, cu asimilari de limba, cultura, traditii, obiceiuri concrescent maghiare si germane, in principiu aceleasi si la evrei, desi cu o suplimentara coloratura etnica in consecinta; o dialectica a negarii mostenirilor, a opozitiei la continuitati, acuta mai cu seama in conditiile destramarii Monarhiei austroungare, ale infrangerii suferite in primul razboi mondial si ale declansarii revolutiei proletare; o corespunzatoare revizuire a propriilor intemeieri de clasa si sociale (subrezite pe parcurs si in realitate), cu o compensare a lor fie prin optiuni estetice de avangarda, fie prin atitudini politice militante, eventual impletind ambele radicalisme cu o intentie de armonizare din care insa nu lipseau fisurile; nevoia continuarii acestui trudnic proces de restructurare, pregnanta cu deosebire in cazul militantilor de stanga sau al simpatizantilor lor activi, constransi sa ia temporar, dupa instaurarea terorii albe, calea exilului, de obicei tot spre centre de cultura germana (Viena, Berlin), obisnuite sa gazduiasca focare ale spiritualitatii maghaire; o relativa dispersiune de cai idividuale sau de grup (grupuri mici, in neostoita divizare si realcatuire), in conditiile deceniului al treilea, si de omogenizare crescanda in urmatorul deceniu, pe o platformademocratica, antifascista, de Front Popular, ca si datorita unor forme si formule realiste literare si de arta, cu deosebire apte de a configura (detaliat si sintetic, nu o data cu propensiuni monumentale) aceasta epoca de ascutite conflicte si mari avanturi.
...
(Click pe "Excomunicatorul" de Dery Tibor pentru articolul complet)