Fragmentarium

Fragmentarium [-]de Ion Lancranjan 

Editura: Tineretului
Anul publicarii: 1968
Nr. volume:1
Nr. pagini: 282
Limba: Romana
Starea cartii: Foarte Buna
Comentarii:

Tineretului 1968 Tineretului Ion Lancranjan

Stoc epuizat

Out stoc 0 bucati
Starea fizica: Foarte buna

Citate

Citate carte:
"

PREFAŢĂ

Intr-o iarnă, prin 60 sau 61, cînd mergeam acasă, în Ardeal, m-am întîlnit în tren cu un vechi prieten. Eu mă duceam să mă liniştesc, cumva, să mă odihnesc puţin. Era după cîteva săptămîni de scris intens — mai lucram, încă, la Cordovanii, mă aflam pe la a patra sau pe la a cincea variantă — fi-mi era dor de un răgaz. Aşteptîndu-l, mă uitam la copaci cum fugeau prin faţa ferestrelor, la tuşele lungi şi albăstrii ale vitezei, atît de schimbătoare. Mă uitam numai cu ochii, fiindcă privirile, ca şi gîndurile, îmi erau răsfrînte înăuntru. Am tresărit, tocmai de aceea, cînd am auzit pe culoar un glas cunoscut. Dar nu m-am întors să mă uit. Voiam — o doream din toată inima — să rămîn singur, sa nu fiu nevoit să fac faţă uneia din discuţiile acelea plicticoase şi banale, care însoţesc atît de des o călătorie cu trenul (în avion, nu ştiu de ce, oamenii nu simt nevoia să-şi spună prostii, banalităţi, sînt mai taciturni).

— Permiteţi ? a întrebat, cu acelaşi glas, omul pe care îl auzisem.

— Poftiţi! i-am spus, făcîndu-i loc să treacă, deşi îl recunoscusem imediat — era 1. J.; un fost coleg, prieten chiar într-o anumită perioadă, cu toate că el venise mai înainte la fabrică şi era mai bătrîn decît mine cu vreo cîţiva ani.

Omul a dat din cap, nedumerit — era melancolic, era înalt şi pleşuv, nu-l mîngîiase viaţa nici pe el — iar eu am ieşit, n-am avut încotro, din izolarea pe care mi-o im-pusesem.

..."