"Tudor Vianu, mi se pare, a vorbit intaiul despre stilul scriptic al prozei lui Arghezi ("un document stralucit al stilului scriptic"), deosebindu-l de al acelor opere care, sprijinite pe "intuitia vie a limbii vorbite", au fructificat, in marea linie Creanga-Caragiale, valorile expresive ale oralitatii. Intr-adevar, un text in proza de Arghezi, spre a fi receptat in toata abundenta si finetea efectelor sugestive pe care le dezvolta, cere neaparat, cum observa Vianu, oprirea ochiului asupra sa. El trebuie citit si nu doar ascultat, cercetat in toate articulatiile sale subtile si mereu producatoare de surprize, in sintaxa atat de particulara, in toate procedeele unei limbi parca eliberata de contactele cu limba romana:o limba faurita anume pentru a sluji scrisul, limba Arghezi".
...
(Click pe "Lina" de Tudor Arghezi pentru articolul complet)

"Dupa Caragiale, genul scurt in literatura romana continua prin Bratescu-Voinesti, Bassarabescu si D. D. Patrascanu, scriitori care fara sa ajunga la satira concentrata si la arta maestrului, reprezinta totusi individualitati diferite. Daca autorul volumelor Intuneric si lumina si In lumea dreptatii se impune mai alea prin evocarea vietii familiare, prin gratie si duiosie, daca Bassarabescu ramane prin acele naturi moarte atat de sugestive si prin umorul cu care descrie monotonia provinciala, D. D. Patrascanu (1872-1937), colaborator de frunte al Vietii romanesti dinainte de razboi, ne solicita cu spiritul sau bonom si mucalit a carui aparenta candoare ascunde adesea un acuzat caracter social".
...
(Click pe "Un pranz de gala" de D. D. Patrascanu pentru articolul complet)

Editura: Minerva Anul publicarii: 1995 Nr. volume:1 Nr. pagini: 124 Limba: Romana

I. L. Caragiale, a ramas in constiinta noastra literara ca reprezentant de frunte al dramaturgiei romanesti, un “Moliere al romanilor”, cel mai de seama creator de tipuri in domeniul teatrului. El este genial nu pentru ca satirizeaza contrastul, nu pentru ca a scris nuvele pe tema “obsesiei” sau de factura naturalista, iar a rezuma acest scriitor la astfel de consideratii nu reprezinta decat un act de limitare culturala.

“O scrisoare pierduta”, scrisa in 1884, este o piesa ce demasca prostia umana si imoralitatea publica si privata, dezvaluind impletirea de interese intre doua grupari politice. Pe parcursul a patru acte o scrisoare compromitatoare pentru actualul grup politic la putere risca sa fie dezvaluita de catre parsivul Nae Catavencu. Intriga piesei este declansata de pierderea unei scrisori compromitatoare, trimisa de Tipatescu, prefectul judetului, lui Zoe, sotia lui Trahanache. Plimbarea scrisorii de la un personaj la celalalt lumineaza caractere, psihologii. Ea si da putere celui care o are in stapanire, si produce spaima celui care o pierde. Lupta politica pentru desemnarea unui candidat se da intre Farfuridi si Branzovenescu, sprijiniti de Trahanache si de Nae Catavencu.
...
(Click pe O scrisoare pierduta, de I. L. Caragiale pentru articolul complet)

"Exegeza operei ciclopice a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu nu este nici prea intinsa, si nici prea adanca. Opinii viabile, unele de-a dreptul scapatoare, despre contributia sa la dezvoltarea culturii romane au rostit Caragiale, Iorga, Th. Capidan, Pompiliu Constantinescu, Mircea Eliade, Tudor Vianu, Calinescu, dar nici unul dintre ei n-a avut ragazul sa-i dedice studii cuprinzatoare, definitive macar pe anumite directii".
...
(Click pe "B. P. Hasdeu" de Mihai Dragan pentru articolul complet)

Vincente Blasco Ibanez, prin existenta sa pare un personaj picaresc modern, un fel de Lazarillo de Tormes real, al vremurilor mai noi, traversand meridiane si tari, medii si societati, varste si idei. "Am fost-dupa cum marturiseste intr-o scrisoare-agitator politic, am petrecut o parte din tinerete in inchisoare (am fost arestat de 30 de ori), m-au ranit grav in lupte crunte; Cunosc toate privatiunile fizice pe care un om le poate indura, inclusiv cea a unei saracii absolute, si in acelasi timp am fost deputat pana am obosit (7 ori), am fost prieten intim al unor sefi de state, l-am cunoscut personal pe sultanul Turciei, am locuit in palate; Intr-o perioada a vietii am fost om de afaceri si am manuit milioane; In America am infiintat asezari omenesti. Cu acestea as fi dorit mai mult sa fac romane in realitate decat sa le scriu".
...
(Click pe "Casa blestemata" de Blasco Ibanez pentru articolul complet)