Pasiuni dezlantuite

Pasiuni dezlantuite [-]de Felicien Marceau 

Editura: Fundatiei Culturale Romane
Anul publicarii: 1993
Nr. volume:1
Nr. pagini: 222
Limba: Romana
Starea cartii: Foarte Buna
Comentarii:

Fundatiei Culturale Romane 1993 Fundatiei Culturale Romane Felicien Marceau

Pret inclusiv TVA2Lei

Adaugă în coş
In stoc 1 bucati
Starea fizica: Foarte buna

Citate

Citate carte:
"

I Totul a început într-o apoteoza. în interiorul acelui urias diamant pe care îl sugera noul nostru Palat de Gheata, cu patinoarul sau scînteietor, cu candelabrele sale de cristal, cu miile de raze ale proiectoarelor sale, cu oglinzile însiruite de jur-împrejur si reflectarile lor infinite, ea - proclamata pe loc campioana la categoria domnisoare, el - clasat primul la categoria domni, ea - în rosu cu garnituri negre, el - în verde pal, se avîntasera din cele doua extremitati ale pistei ovale unul spre celalalt pentru figura finala, si-atunci... Leganati de muzica Estudiantinei, îmbatati de refrenul ei învaluitor, îmbatati de victoria lor, s-ar fi zis ca încetasera sa mai fie, ea - o tînara fata, el - un tînar barbat, ca nu mai erau nimic altceva decît acea gratie în miscare, acele spirale, acele piruete, acele rotiri, acele lungi alunecari, acele detente neasteptate, acea magie de o clipa înlocuita imediat de magia urmatoare, cu greutatea anulata, avîntîndu-se în spatiu ca pescarusii pe cer, ca delfinii în mare, dusi de vînt, dusi de hula. O clipa -Estudiantinei îi urmase un flamenco lansata departe de partenerul ei, în dulcele fîsîit al patinelor, ea se oprise brusc si, cu bratele ridicate deasupra capului, a izbit de doua ori pista cu patina dreapta. Si-atît de mare este puterea frumusetii, încît pîna si acea asistenta care era ceea ce era la o gala în folosul Fostilor Combatanti a rasuflat parca adînc, a scos un suspin. Si acum, dupa atîtia ani, am lacrimi în ochi. Asemenea acelor diapozitive schimbate întotdeauna preaîepede, revedeam petecul de gradina al casei pe care o ocupau atunci parintii ei si unde, pe iarba, la umbra unui tei mare, ea si cu mine întinsesem pe iarba cartile primite la împartirea premiilor si, de departe, de foarte departe, ma aud citindu-i pasajul din Domnul Pickwick unde, pe un elesteu înghetat, Sam Weller, în mijlocul aplauzelor pustimii si dupa o lunga alunecare, executa acea figura care se numeste în mod obisnuit ciocanitul la usa cîrpaciului 1 si care 1 Charles Dickens, Documentele postume ale clubului Pickwick, trad. de Ion Pas si Nicolae Popescu, Editura Cartea Româneasca, Bucuresti, 1970, voi. II, p. 23-24. ( N. Tr.)

..."