Proza- Alecsandri

Proza- Alecsandri [-]de Alecsandri 

Editura: Pentru literatura
Anul publicarii: 1966
Nr. volume: 1
Nr. pagini: 612
Limba: Romana
Starea cartii: Foarte buna
Comentarii:
Cod produs: M2128A,CC4094B, S1310A

Pret inclusiv TVA15Lei

Adaugă în coş
In stoc 2 bucati
Starea cartii Foarte buna

Citate

Citate carte:
"

PROZA LUI ALECSANDRI

E aproape ciudat că un scriitor ca Alecsandri, în legătură cu care se discută cu aprindere unde anume, în poezie sau in teatru, are o contribuţie mai însemnată, a început activitatea sa de scriitor în limba română cu o bucată de proză, cu nuvela Buchetiera de la Florenţa. Mai mult decît atît, e tot atît de ciudat că el a continuat în tot lungul vieţii sale să dăruiască literaturii noastre multe şi variate pagini de proză, dintre care unele cu adevărat valoroase, uneori constituind părţi din cele mai durabile prin ele însele pentru posteritate din întreaga lui creaţie literară.

Ca aproape întreaga operă în proză a lui Alecsandri, Buchetiera de la Florenţa, nuvelă cu caracter exotic şi romantic, publicată la 1840 în Dacia literară, are şi un caracter subiectiv, izvorînd într-un fel oarecare dintr-o experienţă personală a scriitorului. S-au făcut unele ipoteze cu privire la izvoarele literare ale nuvelei. Adevărul este că scriitorul pleca de la un fapt autentic, dar îl îmbogăţea, îl romanţa şi îl trata în genul caracteristic literaturii epocii, cu situaţii exagerate, gesturi teatrale, momente melodramatice. Dar, dincolo de toate acestea, dacă priveşti cu atenţie, mai ales ţinînd seama că autorul nu avea decît 19 ani şi era lipsit de o tradiţie literară călăuzitoare românească, nuvela aducea o serie de elemente foarte preţioase. Ibrăileanu observa cîndva, cu multă fineţe, comparînd cu însemnările de călătorie ale lui Dinicu Golescu, ce progres uriaş însemna Buchetiera de la Florenţa atît prin atitudinea faţă de artă şi civilizaţie în genere, cît şi prin fineţea observaţiilor, pentru proza şi nivelul de cultură din ţara noastră. Mai mult decît atît. Nuvela lui Alecsandri, în ciuda tratării foarte şablonarde a liniilor mari dintr-o istorisire convenţională, cu eroi de asemenea convenţionali, aduce totuşi în ansamblu un surprinzător echilibru arhitectonic, apoi un incontestabil simţ al frazei, o neaşteptată siguranţă, mai degrabă un neaşteptat instinct u cuvîntului potrivii, într-o vreme în care limba literaturii

..."