"

1

Astăzi, întorcîndu-mă în locul unde am lăsat povestirea, la sfîrşitul războiului şi după moartea domnului Alcibiade, mă întreb ce aveam în cap, ce învăţasem despre viaţă cînd terminasem şcoala primară şi mă pregăteam să merg mai departe. Eram săraci, murise şi tatăl meu, fără să ne lase nimic decît grija zilei de mîine. Ca să capăt o bursă au t..."
Continuare in pagina cartii: "Retragerea fara torte", de Radu Tudoran disponibila la ColtulColectionarului.ro

O carte ideală este aceea care te deconectează de realitatea dură a zilelor noastre, te transpune într-un tărâm atât de îndepărtat, şi în acelaşi timp apropiat. Romanul ideal te teleportează în pielea personajului, de unde nu mai poţi ieşi decât încărcat cu energia acestuia. Iată de ce „Fiul risipitor”, al lui Radu Tudoran se dovedeşte a fi nu numai o lectura captivantă, dar o şi experienţă revelatoare.
...
(Click pe Fiul risipitor, de Radu Tudoran pentru articolul complet)

"

1 La opt ani am fugit de acasa ; pe la ora patru dimineata, cînd se lumina de ziua, dupa ce nu dormisem toata noaptea torturat de gîndul pedepsei care avea sa înceapa spre ispasirea grelelor mele pacate, m-am strecurat afara, pe la bucatarie, unde dormeau pisicile si, luînd în lung zidul atenantelor si grajdurilor, am ajuns în gradina. Cîinele venea dupa mine, îi simteam în ceafa pri..."
Continuare in pagina cartii: "Casa domnului Alcibiade", de Radu Tudoran disponibila la ColtulColectionarului.ro

"

scrii cu mina atîtea pagini şi nu din mintea ta, ci ta dictarea altei persoane, este o muncă istovitoare, şi nu doar fizică, ea cerînd măcar o atenţie continuă, dacă nu mai mult ăecît atîta; uneori este istovitor să citeşti cartea gata tipărită, fără a sări nici o pagină şi urmărind să-i înţelegi cuprinsul. Dar atunci, ce muncă i s-a cerut celui care a scris-o, pornind din neant, ca să construiască o lume necun..."
Continuare in pagina cartii: "O suta una lovituri de tun", de Radu Tudoran disponibila la ColtulColectionarului.ro

"

Omul venea de la Cîmpina, într-o după-amiază spre începutul verii, la cîţiva ani după primul război mondial, adus de o 'trăsură galbenă, cu coviltirul cenuşiu, una din trăsurile acelea de moşier, atît de cunoscute într-o vreme pe drumurile de ţară.

Plecată îndată după prînz, trăsura ajungea, către ora patru, în Telega, ultimul sat înaintea schelelor. în fund, sub coviltir, şedea el ; se numea Lipănescu. In dreapta, nevastă-sa ; ..."
Continuare in pagina cartii: "Flacarile", de Radu Tudoran disponibila la ColtulColectionarului.ro