Cartea „Istoria grecilor”, scrisă de ziaristul italian Indro Montanelli, publicată de Editura Artemis în anul 1995 este una din cele mai interesante şi inedite cărti de istorie veche. Scrisă într-un stil simplu, alert, vioi, această lucrare aduce în atenţia marelui public istoria unui popor care a dat omenirii una din cele mai strălucite civilizaţii, civilizaţia Greciei antice.
...
(Click pe Istoria grecilor, de Indro Montanelli pentru articolul complet)

,,L'aimable comedie avec lui terrassee, En vain d'un coup si rude espera revenit ...'' Cu aceste versuri cuprinse intr-o Epistola adresata lui Racine, Boileau exprima in 1677, la patru ani dupa moartea lui Moliere, impasul la care ajunsese teatrul comic francez o data cu disparitia genialului dramaturg.Talentati, dar incapabili sa evadeze din sfera unei influente coplesitoare, toti succesorii lui Moliere evolueaza, cu sau fara voie, pe directii cuprinse in opera ilustrului inaintas.
...
(Click pe ''Teatru - Marivaux'' de Marivaux pentru articolul complet)

Deși recunoscut de publicul larg de cititori drept Molière, numele real al acestui celebru dramaturg francez era de fapt Jean-Baptiste Poquelin.

Născut pe data de 15 ianuarie 1622, Molière s-a impus rapid ca scriitor de piese de teatru și ca actor, fiind considerat de istoria literară drept unul dintre cei mai mari maeștri ai comediei din întreaga literatură occidentală.

Printre piesele cele mai cunoscute ale acestui autor se numără: „Le Misanthrope”, „L'École des femmes”, „Tartuffe ou L'Imposteur”, „L'Avare” ou „L'École du mensonge”, „Le Malade imaginaire” și „Le Bourgeois gentilhomme”.

Născut într-o familie bogată, Molière a urmat cursurile Colegiului din Clermont, unde a învățat primele noțiuni teoretice despre literatură și în special despre dramaturgie.
...
(Click pe Molière pentru articolul complet)

"Rene Lalou, analizand piesaTeatru, merge drept la tinta afirmand ca drama lui Cyrano este cea a lui Rostand insusi, cea a mediocrului care sufera ca nu e un mare poet. Ecouri ale acestei drame intalnim in Chantecler, numai ca, ironizand durerea cocosului care-si da seama ca soarele rasare si fara cantecul lui, Rostand dovedeste o anumita obiectivitate fata de propria sa drama. I s-a adus autorului acuzatia ca Chantecler se impaca prea repede cu acest adevar, ca deceptia sa atipeste numaidecat in loc sa-l sfasie..."
...
(Click pe Chantecler, de Edmond Rostand pentru articolul complet)

"Teatrul european modern e de neconceput fara Lope de Vaga. Coeficientul de originalitate, de invetie, de cristalizare a noii sensibilitati din zorii epocii moderne intr-o formula proprie, cu valabilitatea generala indelungata, este la el extraordinar de inalt, comparabil doar cu acela al lui Shakespeare. Imensele posibilitati dramatice ale vietii sale tumulturoase si ale vietii sociale a acelui moment spaniol si european hotarator pentru configurarea lumii moderne, pe care Lope stie sa-l absoarba in opera, isi gasesc expresia intr-o formula radical noua, intr-o "arta noua de a face comedii", care, fiind a timpului sau, ramane totodata, in mare parte, valabila pentru intreaga epoca ce se intinde de atunci si pana astazi..."
...
(Click pe Peribanez Fuenteovejuna, de Lope de Vaga pentru articolul complet)

"Teatrul lui Plaut a crescut pe solul manos al literaturii comice italice si a oferit spectatorilor una dintre cele mai stralucite mostre de verva ale antichitatii. De aceea in jurul talentului viguros si viziunii comice plautine s-a tesut inca din antichitate un mit bogat in legende curioase, care a dus la inserarea unui mare numar de piese scrise de alti autori in corpul comediilor realmente create de Titus (Maccius) Plautus. In secolul I i.e.n. filologii au diferentiat douazeci si unu de comedii plautine autentice din masa celor o suta treizeci de piese atribuite comediografului din Sarsina".
...
(Click pe "Casa cu stafii" de Plaut pentru articolul complet)

"In 1893, cand publica in revista Vieata articolul Cultul celor mici, in care aducea un calduros elogiu eroilor anonimi, Delavrancea isi anunta, poate fara sa stie, subiectul dramelor sale istorice. Dezgustat de lumea domnului Vucea, a Parazitilor si a lui Hagi-Tudose, scriitorul dorea sa zugraveasca "o galerie de imagini curate si luminoase, rechemate din umbra trecutului eroic, pe care sa le opuna societatii burgheze, "prezentului tulbure, molatic si fara relief. Dar evolutia ulterioara a lui Delavrancea, angajarea lui tot mai activa in politica celor doua partide, liberal si conservator, abandonarea aproape totala a activitatii literare pareau sa lase foarte putini sorti de izbanda acestui deziderat".
...
(Click pe "Apus de soare" de Barbu Delavrancea pentru articolul complet)